Intrebare

Sfintii, daca sunt deja sfinti, unde se mai duc, cand se duc?

Reclame

A fost minunat!

A fost minunat. Adica minunata. De auzit, s-a auzit perfect, fara ezitari, limpede si frumos. De vazut, s-a vazut la fel de bine. Toata lumea a felicitat-o si au invitat-o si la urmatoarele spectacole, ceea ce e splendid. Pacat doar de organizarea foarte slaba si lipsa unei regii cum se cuvine. In rest, toate bune si frumoase. Iar Ioana a fost de exceptie. Si pentru ca n-are rost sa va mai tin de vorba, o sa va descriu totul in imagini.

Looking good - ne pregatim sa plecam
Looking good - ne pregatim sa plecam
In culise - telefoanele suna continuu
In culise - telefoanele suna continuu

Si…multumim tuturor pentru gandurile bune transmise, de la cei care n-au reusit sa ajunga. Stim ca erau acolo cu gandul.

Ileana Godja, Ioana Maria Ardelean, Emilia Dorobantu
Ileana Godja, Ioana Maria Ardelean, Emilia Dorobantu
Si a inceput!
Si a inceput!
Perfect
Perfect
Multumiri
Multumiri
Multe flori si un zambet pe masura
Multe flori si un zambet pe masura

Si…asta a fost! Stiu ca am promis si auditie, dar deocamdata e mai greu. Dar tineti aproape, ca va veni!

Ne-am pregatit!

Gata cu afisele, gata cu repetitiile, gata cu invitatiile. Maine e spectacolul. The spectacol. The debut of Ioana Maria Ardelean. Oficial! 😀

E foarte foarte important, pentru ca e primul, pentru ca e cu Ansamblul Ciocarlia – care daca mai are nevoie de prezentare, promit un post ulterior  – si pentru ca…well, pentru ca abia il asteptam. Fiindca stiu sigur ca este doar inceputul dintr-un sir lung si fericit. Mi-am dorit foarte mult sa invit toata suflarea, dar din pacate nu am cum. Bilete nu s-au pus in vanzare, e cumva cu ‘circuit inchis’, invitatiile sunt numarate cu zgarcenie, iar presa, well, presa e alta mancare de peste. Desi ma apucasem sa convoc lumea, m-am oprit la timp, deoarece nu prea am voie; fiind evenimentul M.A.I, ei sunt singurii care taie si spanzura la ei in ograda. Dar vor fi si alte spectacole si atunci invitam pe toata lumea, promit!

Am niscaiva emotii, dar sa nu ma spuneti Ioanei, ca incepe sa se agite. Eu n-am voie sa ma agit, trebuie s-o dez-agit pe ea. Oricum, sunt emotii pozitive, e de fapt mai mult o stare de nerabdare si curiozitate, amestecata cu bucurie. Nu-mi fac griji pentru glasul ei foarte bun si bine lucrat, nici pentru piesa foarte reusita si repetata indeajuns cu orchestra, de altfel toti au felicitat-o si au fost incantati. Daca ar fi sa insist cu grijile, mi-as face griji de cateva lucruri: sa nu se agite prea mult inainte, sa stea naframa cum trebuie, sa se auda bine (in sala, dar si ea pe ea, pe scena), sa aiba oamenii timp sa-i dea florile pe scena, inainte de piesa urmatoare:) Ah, de abia astept! O sa fie bine, am zis!

Evident, o sa va povestesc totul, apres. Si va arat si poze. Si va dau sa ascultati si piesa. Siii…gata cu vorba, suntem pregatite!

Unde se duc roackerii, cand se duc?

Aseara m-am rockarit bine. Cu Holograf, Cotabita si Voltaj pe alocuri. Si acum urmeaza explicatiile.

Pai sa ii luam pe rand. Acu’ vreo 25 de ani, Bitmann nu avea timp de inele mari cat inima lui, ca avea treburi serioase de facut. Si pleata! Iar inainte de el, Holograf l-a avut solist pe Cotabita (tot cu pleata), care era roacker, nu gluma. De altfel el are o super voce, nu se stie de ce  a ales de fiecare data alt drum, din ce in ce mai pagubos. Acu’, la batranete, scosese proiectelul ala, VH2, care era chiar reusit si se potrivea foarte bine cu etatea lui. Si il scosese de la naftalina si pe Pocorschi (sau asta l-a scos pe el, nu stiu sigur), care si el a fost in Holograf in vremuri imemoriale. Dar s-a fasait si asta, nici nu stiu daca mai exista…oricum, pacat. Din nou. Poate mai scot capul, cine stie, aveau piese bune si muncite mosulicii. Chiar daca lipsea pleata si nervii erau mai asezati.

Iar Voltaj…vai, ce greu e sa scriu acest cuvant. E imposibil sa nu-l asociezi azi cu housareala aia, de ti-e si rusine. Prin anii ’90 erau cu Tavi Colen solist…da…si asta e un nume greu de scris si de crezut. Acelasi care s-a legat apoi de acea…chestie, numita Talisman. Dar a avut omul si vremuri mai bune si mult mai putin penibile. Era misto Voltajul pe atunci, pe cuvantul meu.

Eh, cam asta ar fi…mai sunt si altii in aceeasi situatie, dar astia mi-au venit in minte acum si in urechi totodata…Rock never dies…dar nici bine nu se simte!