Anti-everything

Eu nu sarbatoresc asa-zisul Valentine. Niciodata. Pentru ca am ceva mult mai important de sarbatorit 😀

Totusi, nu am cum sa nu remarc, pe langa avalansa inevitabila de ‘manifestari’ colaterale (totul devine de Valentine’s, petrecerea, targul, concertul etc etc), cum a mai crescut inca un trend, inca o avalansa paralela. Avalansa Anti-Valentine. Oamenii cul, care nu digera bine muntii de ciocolatele si bombonele, care nu vor sa se sufoce prinsi sub gramezile de jucarii de plus si care in general acuza greturi de la prea mult sirop si fals in declaratii, au pus vasazica de o anti-sarbatoare. Asa ca avem acum si o suita de spectacole, concerte si alte manifestari artistice pe sistemul Gica Contra.

De ce ma enerveaza? Simplu. Pentru ca sunt tot ipocriti si gretosi, ca cei pe care ii arata cu degetul. Pentru ca asa cum sarbatoarea inventata e un prilej nemaipomenit de a face carute de bani pentru prima categorie, exact la fel este si pentru ei. Doar ca ipocrizia lor e dubla; daca intr-adevar ar detesta asa de mult mizeria asta, nu s-ar mai grabi sa o exploateze. Pur si simplu ar ignora-o. Parerea mea!

Later edit: siiii, avem si un campion absolut la categoria Greata pe sistem Contra: Tudooor Chirila doamnelor si domnilor. Gasiti minunea pe catavencu sau la el pe blog. Nu dau link, ca nu vreau eu. Las’ ca are cine sa cada in fund de admiratie.

Reclame

Pregatim afise frumoase!

Aseara a trebuit sa improvizez repede-repede un fel de photoshooting de sufragerie pentru mandria mea 🙂 Am aflat cu totii in ultima clipa, asa ca ne-am mobilizat. Eu cu aparatul foto si 2 maini dibace + o pereche de ochi, Ioana cu herself si costumul national. Cu care costum a durat ceva pana ne-am impacat. Cea mai nastrusnica a fost naframa, care nu voia sa stea sub nicio forma. Nici de vorba buna, nici sub amenintare, nici cu incantatii. 45 de minute mai tarziu insa, aveam o naframa ca la carte asezata!  Nu mai spun ca intreg costumul e o frumusete, o sa vedeti.

Asa ca am trecut la treaba cu un aparat bridge, ca atata posed in batatura, si o eu bolanda, ca asa s-a nimerit. Au rezultat in total 67 de fotografii, dintre care unele erau poze, dupa cum am invatat noi la facultate 🙂 Normal, ne mai si amuzam putin daca tot facem treaba. Scopul – cel mai important, de altfel – era sa alegem 2 fotografii pentru primul afis, al primului spectacol! (detalii – foarte curand!) Cu mare greutate am selectat doar 2, dupa ce am facut, pe rand, un shortlist, un short-short si un shortest list. Va poftesc sa va delectati cu ce a iesit.

Aaa, si inca ceva. Daca vreti sa aflati mai multe despre Ioana Maria Ardelean, inainte sa devina prea celebra si sa va iau eu bani pe autografe, o gasiti la mine in blogroll, sub numele conspirativ Ioana.

IoanaMariaArdelean
IoanaMariaArdelean
IoanaMariaArdelean
IoanaMariaArdelean

Maya, Maia, Mai iaaaa

Fratilor, eu nu inteleg ce e cu epidemia asta de Maie si Luci. Ori au innebunit toti, ori e un consemn si mie nu mi l-a spus nimeni, am ramas pe dinafara. Nu mai exista plod care sa se nasca si sa nu se intituleze Maya (Maia) daca e fata sau Luca daca e baiat. Cu Maiele cel putin e jale mare, e aproape o lege nescrisa deja…stiu la ce va ganditi, dar sa stiti ca damblaua asta nu a inceput de la doamna Teo, era deja instalata. Doamna Teo doar a certificat-o, dovedind ca intr-adevar, e cel mai bun nume din cate pot exista si deci, infailibil, asigurand purtatoarei tinerete fara batranete si viata fara de moarte. (Presupun, altfel cum se poate explica?) Nu va e ma, mila de ele? Or sa ajunga sa se prezinte la handralai cu numele intreg, ca la armata,  cand dau de pubertate, sa stie astia cu care Maie sa se mozoleasca mai intai. Asta pentru ca pe toate din clasa le va chema la fel, ce sa vezi.

Mai grav de atat, ca si cum nu ajungea ca toate vlastarele de parte femeiasca nascute recent poarta acelasi nume, mai nou si astea mai purii, care au ratat momentul, au inceput sa-si dea pseudonimul mult-prea-mentionat.

Va rog eu, daca cumva planuiti sa va inmultiti, mai interesati-va si de alte nume, pe cuvantul meu ca sunt o gramada. Pe internet v-ati uitat?

Ma mandresc!

Mi-am dat seama ca am omis tocmai partea cea mai importanta: sa ma laud. Imi cer scuze pe aceasta cale, voi rectifica imediat.

Asadar, e oficial! Incepand cu anul de gratie 2010, ma intitulez impresar artistic. Muzical, mai precis. Sunt nu doar incantata, ci si cat se poate de onorata de noua si fascinanta postura. Dar va rog, nu trimiteti demo-uri:D Am deja un client foarte important si de care intentionez sa ma ocup in exclusivitate. Caci clientul, pe numele din buletin Ioana Ardelean, e chiar un motiv de mandrie. Sa va spun de ce:

1. Are mai mult decat o voce buna, are un har deosebit si o sensibilitate inteligenta, pe care eu una nu le-am recunoscut decat foarte rar la marile (la propriu si la figurat) doamne ale genului;

2. Pe langa o tona de talent, poseda si o mare ambitie si o putere de a visa frumos dincolo de toate piedicile si stiu ca asta defineste un artist adevarat;

3. Ioana e autentica din cap pana in picioare. Ea canta doar muzica populara AUTENTICA, fara niciun fel de inflorituri si impletiri cu muzica usoara, de vara, fara influente petrecarete sau si mai rau, infestatii maneloide. Dar despre ce presupune concret aceasta autenticitate si de ce e asa de rara va povestesc mai pe larg alta data.

4. Ioana o sa fie MARE. Si asta nu e PR de impresar incepator, credeti-ma pe cuvant, e parerea specialistilor in domeniu. Caci, bineinteles, Ioana face studii cat se poate de serioase, nu e nici vreo incepatoare si nici ‘urechista’, va asigur.

Eu zic ca ati prins ideea. Acum tocmai am primit niste vesti nemaipomenite, despre care o sa va povestesc mai multe zilele urmatoare, dupa ce avem toate detaliile. Asta imi da timp sa pregatesc sampania.

E criză

Oare le-o fi dat cineva junilor de la Comunicare să numere cuvântul “criză” de pe toate gardurile patriei, aşa cum a tot apărut el de mai bine de un an încoace? Probabil că nu, ar fi prea sadic, nu le-ar ajunge tinereţea şi Excel-ul.

Când mai vioi, când mai mustrător, când mai piţigăiat, când mai baritonal, cuvinţelul a făcut carieră, ce mai! Dar ce ar fi să numărăm şi efectele pozitive? Şi nu mă refer aici doar la binecuvântata ieftinire a maşinilor Second Hand şi a chiriilor la apartamente. Păi ia să ne gândim şi să purcedem a scrie ce găsim.

Manageri fără cojones au prins în fine ocazia să mătrăşească angajaţii pe care nu-i mai puteau înghiţi. Ministere şi alte acareturi veşnic falimentare ale Statului au găsit prilejul ideal să disponibilizeze în neştire. Până şi vieţile sociale parcă s-au aşezat mai altfel, că doar ce motiv mai bun să nu mai ieşi în fiecare weekend cu toţi figuranţii ăia care oricum te umpleau de nervi?

Aşadar, dragi oameni ai muncii, lista rămâne deschisă, nu ezitaţi, că doar ce i-a ţinut pe români în mişcare? Truda, vitejia, ospitalitatea? Asta-i PR in limba de lemn antichizat! Doar hazul de necaz ce ne mai face reclamă. Sunt curioasă ce alte beneficii ale prea tulburatei perioade mai găsim.