Politica si sufletul

Eu habar nu aveam pana la inceput de campanie ca fac parte din Colegiul 19. Nici macar nu-mi place numarul asta. Oricum, tot nu ma intereseaza si oricum nici nu intentionam sa ma duc sa votez. Am si un motiv mai bun decat simpla lipsa totala de interes. Pe 25 oricum voi fi la  Bistrita, cu treburi nitel mai importante de atat.

Dupa cum vuieste deja tot orasul, la mine in batatura se infrunta doua tanti: Doamna Teo si Liliana Minca, fosta sefa de la Loterie, acuzata de enspe ori de fraude de toata frumusetea. Dar nu suficiente, se pare. Amandoua, pline de suflet, pline-pline. Dau pe dinafara. Adica, dupa ce Doamna Teo ne-a anuntat ca daca o alegem, baga sufletul in politica, doamna Minca s-a repliat imediat si a bagat si dumneaei o lozinca aproape identica, adica tot pe sistemul „suflet, frate”. Bun, trecem peste aceasta mica dragalasenie, pretextand ca totusi Doamna Teo nu a pus monopol pe ‘suflet’. Dar ce gasesc eu astazi in cutia postala? Una bucata fluturas, infatisand una bucata scroafa uriasa, purtand capul Doamnei Teo! Si cu un adaos de lant imens, gros, incovrigat, la gat, in dulcele stil maneloid. Atat, decat! Si dedesubt zicea asa: Da-i peste bot! Apropos, avea rat in loc de nas.

Acum, sa fim bine intelesi: aceasta mica mizerie nu imi schimba cu nimic optiunea de vot, pentru ca nu am una si in continuare nu ma intereseaza deloc sa am una. Dar si cand e sa se sara calul, se sare cu grajd cu tot. Adica, ceea ce a facut respectabila contracandidata intrece cu multisor toate ordinariciunile la care am tot asistat pana acum in campaniile electorale. Ba face sa paleasca si dueul prezidentiabil Base – Nastase; in cazul lor, bancurile cu iepurasi si ursuleti par cele mai gingase, in comparatie cu asa ceva. Mi se pare mie sau ne-am intors la nivelul Vadim Tudor? Oricum,  dupa asta eu nu pot decat sa inchei cu traditionalul: Sa-ti fie rusine, Liliana Minca!

Reclame

Noutati despre Andrei

V-am mai spus acum cateva zile, foarte pe scurt, despre Andrei. V-am spus ca e nascut o data cu mine si ca vreau sa-l ajut. Astazi am vorbit cu mama lui si am aflat ca Andrei a fost la tratament, iar acum s-a intors acasa de cateva zile. Peste o luna va pleca din nou.

Inca nu se stiu si nu se vad rezultatele tratamentului de pana acum, totul e in ceata. Exista totusi speranta, toata lumea le spune ca sunt sanse. Insa sansele astea nu prea s-au facut simtite…in glasul mamei lui cel putin. Parea sfarsita de oboseala, griji, probleme…dar calma. Mi-a spus ca Andrei a ajuns la 52 kg, adica atat cat ar trebui sa am eu, daca as vrea sa ma fac fotomodel. Noroc ca nu vreau.

Bani sigur ca le vor mai trebui. Cate un pic de la fiecare, ca sa poata pleca din nou peste o luna, sa continue ceea ce a inceput. Si cu succes, pe care i-l doresc din toata inima. Asa ca va rog sa contribuiti si voi, cu cat de putin puteti, orice suma se aduna si conteaza. Tot ce trebuie sa faceti e sa va duceti la o sucursala CEC Bank cu buletinul, banii si datele de mai jos. Nu completati  hartii si totul dureaza maxim 5 minute.

RO38CECEB20002RON0002656

Beneficiar: Dalban Andrei Ioan

CNP: 1830214410031

Bistrita, here we come!

Siiiii…am intrat in linie dreapta cu pregatirile pentru Festivalul Valeria Peter Predescu, la care ne ducem saptamana viitoare, la Bistrita. Mai precis, pe 27, cand asteptam sa ne tineti pumnii.

De ceva vreme incoace, ne tot pregatim, ca asa ne sta bine. Ioana a invatat o sumedenie de cantece din repertoriul Valeriei, ca asa cere regulamentul. Dar asta nu conteaza. Important e ca ii ies extraordinar de bine. Iar doina pregatita pentru concurs…de vis! Maine e ultima repetitie si nu o voi rata, vreau sa mai aud o data cantecele, care suna atat de bine. Abia astept s-o auda si restul lumii!

De intors, inca nici nu stim exact cand ne intoarcem. Ideea e ca deja am pierdut sigur un rand de bilete de avion, intrucat organizatorii au vrut sa revolutioneze industria si au inclus 2 gale, in loc de una, ca toti muritorii. Dar nu-i nimic. Si pentru  asta ne-am pregatit, adica ne-am adaptat din mers, ca niste oameni inteligenti.

Si pentru cine e interesat, gasiti mai multe detalii prozaice aici
Eu atat va mai spun: pregatiti-va, ca noi ne-am pregatit 😉

Despre Mutu, numai de bine

Dupa nenumarate cutremure, atentate, accidente spectaculoase si nori amenintatori, iata ca planeta se confrunta cu o noua catastrofa: suspendarea lui Mutu.

Despre mutulica al nostru s-au scris atatea de-a lungul timpului, ca sarmana noastra natiune greu incercata cred ca nici nu mai stie daca sa se mire, sa se necajeasca, sa planga sau sa rada de noua napasta care i-a turtit freza mutului. Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am decis deja: screw him! La urma urmei, cate sanse merita un om care niciodata nu da semne ca ar pricepe ceva din ce i se intampla? De cate ori poti sa-ti bati joc si apoi sa scapi miraculos, cu ulciorul intreg? Mie una nu mi-a placut de la bun inceput, lucru absolut dubios, doar sunt femeie, nu? In primul rand, nu mi se parea chiar atat de bun – vorbesc de inceputurile fulminante ale carierei lui. Evident, am fost aspru contrazisa de zeci de ori, mai ales ca ce stiu eu? Apoi, ma calca pe nervi cu atitudinea lui de beckham romanesc. Papusel masculin, fotomodel de ocazie, vajnic cuceritor de pitipoance si fotbalist in timpul liber care ii mai ramane. Ma rog, nu pot sa neg ca timpul mi-a dovedit ca papuselul e bun de adevaratelea. La fotbal, adica. Dar chiar si asa, nu a reusit sa ma fascineze – vorbesc din nou doar despre fotbal, ca de altceva nici nu se pune problema – si sa aiba acea, nu stiu, sa-i zic aura pe care o au jucatorii cu adevarat mari. Si in plus, mai era ceva foarte enervant la el si graitor in acelasi timp: desi pe afara facea si desfacea, cand isi facea aparitia glorioasa pe la echipa nationala, il apuca subit o asa durere genitala, ca devenea de nerecunoscut.

Dincolo de toate astea, cand a izbucnit scadalul cu coca, am fost unul dintre cei/cele care au cazut intr-un fel de plasa emotionala. Si care, desi nu erau tocmai fani inainte, au devenit abia atunci. Eu am tinut cu el. Mi-a parut foarte rau pentru el si cariera lui, in care abia incepusem sa cred. Mi se parea revoltator cum toti ii sar la beregata, parea la fel de lipsit de sansa ca un purcel in ziua de Ignat. Era incercuit si toti aveau cate un cutit de bucatarie in mana. Si atatia oameni care nu aveau nici in clin nici in maneca cu el, cu fotbalul sau cu orice, aveau cateva jigniri la indemana.  Toata lumea, dar absolut toata lumea, isi dadea cu parerea. Si nu era o parere buna deloc, iar pe mine intotdeauna m-a scos din sarite futerea de grija, pe care am si proclamat-o sport national. Pentru ca merita.

Dar iata ca totusi, cum-necum, necazurile au trecut si lucrurile au inceput, treptat, sa reintre in normal. Cariera a mers mai departe, parca inca si mai bine, nunta imparateasca asezonata cu manele s-a produs si ea (a doua oara), copiii curgeau fericiti pe banda, toate bune si frumoase. Pana cand briliantul nostru si-a amintit de vremurile de glorie si scandalurile sexuale au revenit in atentie, strachinile parca s-au inmultit numai de-ale naibii in calea lui, devenind imposibil de evitat, culminand cu o noua iesire la rampa cu substante interzise.

Acum, ce mai e de spus? Mai are cineva rabdare, mai are vreo relevanta explicatia, daca e vreuna? Cand e sa fie prea mult, e prea mult si gata. Cred ca de data asta, cariera lui s-a incheiat cu adevarat. Si mai cred ca e totusi pacat ca s-a terminat asa, la urma urmei putea sa fie o glorie reala, putea sa fie al doilea Hagi, dar el a trebuit in schimb sa se tarasca in noroi de atatea ori, incat oamenii, peste timp, nu-si vor mai aminti decat asta. Asa ca ce-ar fi sa incepem de acum? Prevad nenumarate articole si articolase, dezbateri tv nesfarsite, pareri avizate zburand in toate directiile, circ generalizat…dar eu propun sa le ignoram de data asta si sa ne vedem fiecare de treburile noastre, cele care chiar conteaza. Aici nu mai e nimic interesant de vazut…

Astazi e ziua taaaa

Ion, azi e ziua ta. Stiu ca stiai asta. S-ar cuveni sa-ti zic la multi ani, ca asa-i frumos. Deci, la multi ani! Uite ca nu mi-a cazut nimic de pe nicaieri dupa ce-am spus asta, lucru bine de stiut.

Ma gandeam ca anul trecut exact pe vremea asta, ti-am urat ceva. In mai putin de o luna ti s-a indeplinit. Sunt tare, nu? S-a indeplinit atat de repede, ca nici mie nu mi-ar fi trecut prin cap, atunci cand ti-am urat, ca ar fi posibil cu asa viteza. Si nimanui nu i-ar fi trecut, deoarece au fost sfidate toate legile naturii invatate la scoala. Dar, iata care este puterea unei dorinte bine tintite si a unei karme de treaba. Si pentru ca ti-am dovedit cu varf si indesat cat de bine ma pricep la indeplinirea dorintelor si am o influenta asa de mare asupra destinelor, m-am gandit sa te intreb ce-ti doresti anul asta. N-am mai vorbit de mult, asa ca nu mai sunt la curent, poate imi spui tu.

Sigur, de fapt nici nu ma astept sa-mi raspunzi aici, dar mai stii? Poate te incumeti, la ce calitati de pestisor de aur am dovedit, cred ca merita o incercare. Poate imi mai scapa iar vreo vorba buna…