Isteria cu loteria

Am cumparat la un moment dat un bilet la loto si ce credeti ca am descoperit: are disclaimer cam ca la bauturile alcoolice! Cica: Jucati responsabil. Cunoasteti-va limitele! Hai ca e tare asta. Nu mi-am inchipuit ca se pot naste asemenea frenezii cu urmari grave, dar daca au putut sa scrie asa ceva, inseamna ca totusi e groasa. Or fi avand informatii din teritoriu.

Adica, am inteles sa bei alocatia copiilor si s-o bati pe ma-sa pe urma, sa casapesti o baba ca sa-i furi pensia si sa ai de-o bila-doua, dar sa dai banii de intretinere la loto? O fi tot criza de vina? Si pe cand o sectie separata pentru loto-maniaci la dezintoxicare? E de bine.

Reclame

Ce-i aia UA?

Va deranjez cu o intrebare: ce-i aia UA? Am cumparat zilele astea un ham nou pentru caine si pe eticheta lui scria „made in UA”. Deci, ce e UA si unde se gaseste pe harta? nu-i nici SUA, nu-i nici UE. Atunci de la ce vine?

Sa fie oare Uniunea Atotstivuitoristilor? Asta e un cuvant nou, pe care l-a invatat toata lumea de la Borcea. Dumnezeul lui, daca am inteles bine, e de profesie motostivuitorist, si inca unul foarte bun.

Eu cred ca explicatia este alta si are radacini geopolitice si strategice mult mai bine ascunse si imbarligate. Cu siguranta este rodul vesnicelor framantari: cu cine sa ne punem mai bine si in ce ordine? Dilema eternizata ne-a dat mereu atatea batai de cap, ca doar Rusia mai lipseste din combinatie ca sa putem in sfarsit sa dormim linistiti. Pentru inceput, ca sa ne mai relaxam, dar nu fiscal, am reusit, iata, sa combinam SUA cu UE si a iesit UA. Cu satisfactia lucrului bine facut si ingenios, ne-am pus cu burta pe politica interna. Apropos, doamna Teo candideaza in colegiul meu, care e plin de bannere de toate felurile, zici ca suntem in sarbatoare. Am divagat, ma mut pe Facebook sa vad ce mai zice lumea.

Post inutil de weekend

E weekend si lumea se duce la gratar. Alta lume, racita bine, sta acasa si bloguieste. Desi mi-am propus sa nu mai scriu in weekend, aceste randuri se cereau musai scrise azi. Pentru ca azi am citit articolul lui Bucurenci din ELLE-ul de aprilie. Si pentru ca am si eu niscaiva prieteni despre care as vrea sa scriu cateva cuvinte, ca se incadreaza, nu de alta.

Am vasazica 2 bucati prieteni vechi care la un moment dat au decis ca nu mai fac parte din viata mea. Pe mine nu m-au consultat, dar nu sunt eu genul de om care sa se impotriveasca unor astfel de dorinte. Ba din contra, sunt degraba datatoare de libertate, daca vad ca omul asta vrea.

Si in aceste 2 cazuri de care vorbesc, nu s-a lasat cu cearta, scandal, usi de corturi. Nici macar cu finute si elegante diferente de printipuri care sa nu ne lase sa mai respiram acelasi aer. Oricum, daca am fi avut probleme d-astea, ar fi trebuit sa cam iasa la iveala demult, in multii ani de prietenie care ne-au legat. Adica, vreo 12 pe-o parte si vreo 6-7, ca e cam greu cu artimetica, pe cealalta. Aparent, ai zice ca pur si simplu am evoluat in directii diferite, nu am mai avut timp, ne-am dorit lucruri diferite. Aiurea! In realitate, oamenii au decis ca nu mai e necesar sa-mi raspunda la telefon, necum sa ma mai caute sau dea vreun semn de viata de vreun fel. Din senin, fara motiv aparent, fara foc de avertizare, nimic. Azi asa, maine asa, peste un an tot asa, iar eu fiind totusi o fire transanta, nu am asteptat nici iluminarea, nici explicatiile care era clar ca nu vor exista, asa ca am clasat cazurile. Evident, nu fara suparare, intriga si dezamagire. Singurul lucru care inca ma mai roade, fara a-mi da totusi insomnii, este ca niciodata nu am inteles de fapt de ce. Acum sigur ca nici nu mai conteaza, eu nu privesc inapoi si nici nu ma intorc de unde am plecat, asa ca nu mai e relevant. Insa cred ca e imposibil sa stergi cu buretele atatia ani din viata si sa pretinzi ca nu au existat. Asa ceva nu dispare in neant, sunt ani, intamplari si lucruri care fac parte din identitatea fiecaruia.

Si ar mai fi ceva: oare cum se numesc acum aceste persoane? Bucurenci zicea ceva de o amica pentru care nu exista ‘fosti prieteni’. Intr-adevar suna ciudat, dar nici prieteni nu se mai numesc. Atunci cum se numesc oamenii care ne-au populat existenta ani de zile si care au disparut  fara urma din viata noastra? Cred ca se numesc pur si simplu trecut.

Politia Rutiera – un pic mai bine pentru mine!

Tocmai ce-am primit de la politia rutiera frumusete de mail – cu subiectul din titlu. Ar fi cazul sa mentionez ca este spam – dupa toate regulile acceptabile, dar nu si dupa parerea lor. Caci iata ce scrie in disclaimer: Acest serviciu de alertare prin intermediul e-mail-ului este unul exclusivist (sic!) care se adreseaza doar persoanelor care s-au inregistrat ca membri sau care au trimis mesaje catre www.politiarutiera.ro .

Evident, cheia intregii tarasenii se afla la final. Intr-adevar, intr-un moment de suava naivitate, am trimis un mesaj in care ii rugam sa solutioneze o problema. Inutil sa mai spun ca n-am primit in veci nicio urma de raspuns. In schimb, m-am pomenit cu un mail prin care sunt anuntata cu mandrie ca au binevoit in fine sa puna niste tipizate online, sa nu mai mearga lumea sa stea la coada ca sa ia o bucata de hartie. Vasazica, raspuns nu primesti daca folosesti formularul de contact, in schimb te pomenesti inregimentat cu forta in baza de date, fara sa fi existat barem vreo aluzie in acest sens, daramite sa te fi inscris de bunavoie. Ma rog, probabil se bazeaza pe faptul ca lumea nu se va apuca sa reclame politia. Ma rog, in general sa reclami ceva a devenit o actiune fara rost, asa ca in acest caz nici macar nu mi-ar fi trecut prin minte.

Oricum, frumos lucrat, finut nevoie mare. Numai de la politie nu te astepti sa primesti spam, dar iata ca se poate. E aproape amuzant, nici nu poti sa te superi macar. Mai ales daca vrei sa mai ai carnet. Apropos, sa stiti ca mailul incepe cu „draga prietene” – deci eu si politia rutiera suntem la toarta! Buna treaba, mie-mi convine:)