Dar calul din Tezaur?

De mult nu m-am mai uitat Tezaur Folcloric, in schimb imi amintesc mereu de anii primei copilarii, cand ma uitam cu Mica mea in camaruta ei si parca o vad cum se uita cu ochii umezi, incercand sa mai descopere la televizor o frantura cat de marunta de vis din copilaria ei, de parinti si bunici si surori disparuti de mult de care ii era dor, de locurile ei natale. Dar in afara de ea si camaruta ei cu vise, imi dau seama ca cel mai bine mi s-a intiparit in minte…calul. Calul pe care cred ca nimeni nu are cum sa-l uite, fiinta geniala, mitologica, asa cum aparea acolo, vesnic neinfranat si neinfrant, simbol al creativitatii descatusate si al triumfului spiritului in fata granitelor meschine de orice fel. Granite puse de om, sau de oameni, pentru alti oameni, pentru visele lor, pentru ideile lor, pentru ceea ce ii defineste. Si fiecare avea nevoie in felul lui de imaginea aceasta splendida, pentru a putea visa, pentru a putea spera, pentru a merge mai departe. Chiar si eu, dar eram prea mica sa-mi dau atunci seama, stiam doar ca imi trezea un sentiment puternic si nou, care ma anima si astazi.

Sau poate ca era calul nazdravan care apare mereu in basmele noastre si salveaza eroul, implicit situatia. Calul care era intotdeauna inzestrat cu puteri magice si o forta nebanuita, fara de care basmul nu ar fi fost posibil, sau cel putin, nu ar fi avut un sfarit fericit, asa cum vor toti copiii.

Privind in ansamblu, calul alb care alearga pe o campie are o simbolistica bine definita, care depaseste granitele folclorului romanesc si care exprima eliberarea simturilor purificate, iar campia se refera la Paradisul terestru. Asta ma face sa ma intreb unde este el acum…nu calul, sentimentul. Atatea s-au schimbat, si totusi atat de putine…avem si acum limite care seamana foarte bine intre ele…doar ca acum e mult mai greu sa ne dam seama cine le impune. Cine mai decide care vis sa traiasca? Cine vrea sa opreasca elanul creator si incearca sa se opuna fortei sale ravasitoare? Cine refuza sa vada si sa inteleaga progresul, in era in care ai putea avea impresia ca e de la sine inteles? Eu cred ca nimeni, si daca totusi e cineva, atunci inseamna ca nu a inteles nimic. Si poate ar trebui sa mai privim o data acel generic si sa ne amintim ce trebuie sa facem pentru a supravietui.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s