Catei day

Azi a fost catei day; am plecat de dimineata sa-l iau pe baietel si sa ma intalnesc cu viitorul lui stapan. Cand am ajuns acolo, sa nu-i recunosc pe bombonici. Din cat erau de necajiti si cu 3 fire de par pe ei, s-au facut absolut superbi. Nu a mai ramas nicio urma de boala, le-a crescut parul sanatos si stralucitor, dar cel mai mult m-am bucurat sa vad ca pareau fericiti. Inainte erau aproape salbaticiti, tristi si speriati. Daca ii atingeai, tipau ca din gura de sarpe. Acum, erau veseli, jucausi si frumosi, niste minunatii de care nu ma mai puteam dezlipi.

Cel mai greu mi-a fost sa-i despart, sa-l iau pe el si sa le las pe surioarele lui singure…oare cat de greu le-o fi fost si lor? Sigur nu banuiau niciunul ca nu se vor mai juca impreuna niciodata. El, in schimb, mai curajos decat mine, s-a adaptat repede situatiei. In prima clipa, cand a fost luat in brate, s-a panicat, se vedea in ochisorii lui. Dar cum am inceput sa-l mangai, s-a relaxat. Pe drum, ne-am alintat, mangaiat, pupat, uitat pe geam.  Apoi, cu mare-mare greutate l-am pus in brate la noul lui stapan. Si cu emotii. Si cu teama ca poate nu va avea destula grija de el, n-o sa-l iubeasca suficient…dar nu pot decat sa sper si sa-i tin pumnii micutului, care de azi se numeste Bobi. Sper sa aiba soarta pe care o merita un catel perfect asa ca el, mai ales dupa toate prin cate a trecut. Dragul de Bobi 🙂

Later edit: am vorbit cu nenea si am aflat ca Bobi e bine si fericit, a facut deja si primul vaccin si s-a adaptat imediat, deja toata curtea e a lui, face instructie cu ceilalti caini (Care am inteles ca sunt cam de 10 ori cat el). Stiam eu ca e cel mai curajos catel!

Reclame

Si a fost nunta regala…

Si a fost si nunta regala astazi, marele eveniment asteptat de atata timp. Toti ochii au fost atintiti asupra lor nu doar de dragul basmului, asta cred ca e clar. Importanta strategica pentru viitor este covarsitoare si toata lumea se intreaba acum ce fel de Printesa va fi EA. Cum va influenta EA familia regala si implicit, intreaga lume? Oare va fi ca Diana? Oare va avea un destin mai fericit? Eu cred ca da, hotararea si lipsa ei de emotii (cel putin aparent) ma fac sa spun asta. Si sa o si sper, de altfel.

Astazi, in timpul (dar si inaintea) ceremoniilor, fascinatia mea pentru protocol m-a facut sa-mi doresc sa vad totul, cap-coada. Ca doar nu degeaba mi-am dat licenta in protocol institutional. Din pacate, am fost extrem de ocupata astazi si am prins doar cateva franturi, riscand sa fiu furata de ‘peisaj’ de fiecare data. A fost un adevarat regal, si la propriu si la figurat, pentru mine, atatea zeci de amanunte pe care mi-as fi dorit sa le observ…o ocazie cu care nu ma mai intalnesc. Deci, ma pun pe cautat inregistrari 🙂 Daaar asta va trebui sa mai astepte, fiindca in acest weekend ma asteapta o multime de treburi, mai un pitch, mai niste drumuri si niste catei de ‘maritat’, mai una, mai alta.

Oricum, una peste alta, atat cat am apucat sa vad, a fost magnific, nu doar minutiozitatea si complexitatea, ci si frumusetea in sine a ceremonialului m-au impresionat. A fost mai mult decat  o nunta regala pur si simplu, ci o nunta in cadrul Casei Regale britanice, atat de iubita si atent urmarita permanent de intrega lume. Cum spuneam, un eveniment fabulos cu care te intalnesti rar. M-am gandit pentru o clipa cum este sa fii printre organizatorii unui asemenea moment. Cred ca provocare mai mare nu exista.

Ma opresc acum din scris, poate mai fur cateva imagini sau montaje, inainte sa adorm…:)

in Romania se fura si flori

Da, e adevarat. Pana si florariile sunt jefuite. Si nu ma refer la vreo florarie din aia de fite, ci pur si simplu la ghereta unei florarese din piata Progresul. Mi-am amintit acum de acest episod, care s-a intamplat acum vreo 2 luni, parca, si tin minte cat de tare m-a surprins cand am aflat. Mi se parea absurd, cum sa furi flori? Chiar asa, sa nu mai fi ramas nimic de furat din toata piata, decat florile? Ca bani imi imaginez ca nu au lasat acolo peste noapte. Un lucru e cert: dimineata nu mai era nicio floare. Acum, chiar nu stiu daca a aflat vreodata cine i-a furat marfa…poate o fi fost concurenta…poate ‘dusmanii’…nu stiu. Ghereta ei este chiar langa un bancomat, deci ceva-ceva tot trebuie sa fi aflat. Oricum, macar cine i le-a furat, trebuie sa fi stiut ca are florile cele mai proaspete si frumoase dintre toti, ca doar ei i le-au furat, desi mai sunt vreo 4 gherete fix alaturi.
Sa va povestesc acum cate ceva si despre pagubita florareasa, fiindca pe mine ma fascineaza femeia asta. Are o frumusete aparte, rece si perfecta, insa in acelasi timp, foarte expresiva. Genul de chip care ar merita fotografiat. Nu in ziarul Click, ci intr-o revista de arta fotografica. E inalta, supla si dreapta ca o tija si are un ceva…sau mai degraba o ceva…o demnitate si o mandrie in alura care aproape o fac sa para trufasa. Dar nu e…caci am aflat eu intre timp cate ceva si la capitolul „portretul moral al eroinei”. Este un suflet generos, nobil in felul ei…un adevarat personaj, care sigur ascunde multe povesti…

Si totusi, ca sa revin, tot nu pot intelege cum de s-au furat si florile! Cred ca doar chioscul de ziare a mai ramas si suntem acolo. Acolo, in mijlocul pustiului.

Am o stare…

…greu de definit chiar si in sinea mea, deci cu atat mai dificil de exprimat in cuvinte, care nu par sa se mai lege…E o asteptare. O teama. O idee. O dorinta. O graba. Deja de la acest punct incolo, lucrurile incep sa se bata cap in cap si sa semene a cerc. Singurul lucru pe care il pot face cu o astfel de stare este sa actionez, cumva, oricum, sa o alung cu concretul. Dar nu pot, cel putin nu imediat, si atunci, astept…Si iar mi-e teama. Mi-e teama ca lucrurile se intampla in timp ce astept. Sau poate s-au intamplat deja. Astept sa aflu daca s-au intamplat in timp ce asteptam. Sau in timp ce nu stiam ca astept sa aflu ceva.

Noapte buna.

Baba ca zapada

Cand eram in liceu, aproape zilnic, la statia Tineretului (de autobuz) intalneam o tanti si ma minunam. Era situatia tipica, de la spate parea tanara si bunuta, cand se intorcea cu fata, ziceai ca bate spre 70. Era mereu foarte misto imbracata, modern, ba chiar uneori exagerat, pentru etatea-i, inclusiv cu maiouase am vazut-o pe babette. Insa, cel mai tare ma frapa pleata ei neagra, lunga pan’ la fund, purtata mereu despletita, asa, feciorelnic, avea ceva din Great Expectations freza asta. Altfel, foarte ingrijita (inclusiv pleata), foarte pusa la punct, cocotata vesnic pe tocuri si machiata. O baba ca scoasa din cutie (si nu ma refer la cutia din lemn de brad). Dar mereu ma blocam cand ii vedeam outfiturile si mai ales, pleata naravasa, nesupusa, nelegata, ne…si lunga, nu gluma.

De ce mi-am amintit de ea? Fiindca azi, tot la Tineretului, in metrou fiind de data asta, am revazut-o. S-a asezat pe scaun chiar in fata mea si mi-a trezit o multime de amintiri…Era ca intotdeauna foarte pusa la punct, cu un palton superb, geanta moderna, cercei lunguti (sic!), ceas de aur, bijuterii destule…si evident, cocotata pe niste tocuri neverosimile – macar nu erau cui.  Singurul lucru schimbat (si aproape deprimant, ajuns acum in faza cu adevarat inevitabila) era parul, vizibil rarit pe la tample si nevopsit recent (totusi, nu se vedeau fire albe). Era prins doar cu o clama la ceafa si atarna pe spate, aceeasi coama neagra lunga-lunga. Partial nesupusa. La fata era cam la fel…batrana, sau mai degraba imbatranita, nu stiu.  Ori femeia asta a avut ghinion de cel mai nasol ten, caz in care e mult mai tanara decat estimasem initial, ori nu stiu ce sa mai cred. In orice caz, a ramas in continuare o aparitie care ma uimeste, cam 80% placut, de la care nu mi-am putut lua ochii. A coborat la Victoriei, ca si mine, si mi-a dat prin cap s-o urmaresc putin…dar a urcat scarile sa schimbe linia si drumurile noastre s-au despartit brusc. Chiar foarte brusc, la cat de sprintena topaia pe scarilea alea. Si sa nu uitam de tocurile interminabile.
Genul de om-personaj despre care mi-ar placea sa stiu mai multe, cu toate ca am senzatia ca nu ascunde lucruri dintre cele mai placute. Pleata e de vina, cu siguranta…Poate am s-o mai intalnesc…Poate nu…