Baba ca zapada

Cand eram in liceu, aproape zilnic, la statia Tineretului (de autobuz) intalneam o tanti si ma minunam. Era situatia tipica, de la spate parea tanara si bunuta, cand se intorcea cu fata, ziceai ca bate spre 70. Era mereu foarte misto imbracata, modern, ba chiar uneori exagerat, pentru etatea-i, inclusiv cu maiouase am vazut-o pe babette. Insa, cel mai tare ma frapa pleata ei neagra, lunga pan’ la fund, purtata mereu despletita, asa, feciorelnic, avea ceva din Great Expectations freza asta. Altfel, foarte ingrijita (inclusiv pleata), foarte pusa la punct, cocotata vesnic pe tocuri si machiata. O baba ca scoasa din cutie (si nu ma refer la cutia din lemn de brad). Dar mereu ma blocam cand ii vedeam outfiturile si mai ales, pleata naravasa, nesupusa, nelegata, ne…si lunga, nu gluma.

De ce mi-am amintit de ea? Fiindca azi, tot la Tineretului, in metrou fiind de data asta, am revazut-o. S-a asezat pe scaun chiar in fata mea si mi-a trezit o multime de amintiri…Era ca intotdeauna foarte pusa la punct, cu un palton superb, geanta moderna, cercei lunguti (sic!), ceas de aur, bijuterii destule…si evident, cocotata pe niste tocuri neverosimile – macar nu erau cui.  Singurul lucru schimbat (si aproape deprimant, ajuns acum in faza cu adevarat inevitabila) era parul, vizibil rarit pe la tample si nevopsit recent (totusi, nu se vedeau fire albe). Era prins doar cu o clama la ceafa si atarna pe spate, aceeasi coama neagra lunga-lunga. Partial nesupusa. La fata era cam la fel…batrana, sau mai degraba imbatranita, nu stiu.  Ori femeia asta a avut ghinion de cel mai nasol ten, caz in care e mult mai tanara decat estimasem initial, ori nu stiu ce sa mai cred. In orice caz, a ramas in continuare o aparitie care ma uimeste, cam 80% placut, de la care nu mi-am putut lua ochii. A coborat la Victoriei, ca si mine, si mi-a dat prin cap s-o urmaresc putin…dar a urcat scarile sa schimbe linia si drumurile noastre s-au despartit brusc. Chiar foarte brusc, la cat de sprintena topaia pe scarilea alea. Si sa nu uitam de tocurile interminabile.
Genul de om-personaj despre care mi-ar placea sa stiu mai multe, cu toate ca am senzatia ca nu ascunde lucruri dintre cele mai placute. Pleata e de vina, cu siguranta…Poate am s-o mai intalnesc…Poate nu…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s