O pisica + o pastila = o problema

Oare de cate persoane e nevoie ca sa dea unei pisici o pastila? In cazul de fata, de 3 minimum. Pentru cine nu stie, sa dai o pastila unei pisici este complet diferit de aceeasi operatiune care implica un caine. O pisica nu poate fi pacalita sa o inghita. Pur si simplu nu exista asa ceva.
De pus in mancare nu poate fi vorba, o insulti pur si simplu. Ramane doar varianta aruncatului pe gat. Am cumparat acea…hm..mini arbaleta de aruncat pastile pe gat…degeaba. Am incercat varianta tinuta in brate + tinuta de ceafa + indesat cu mana pe gat. Degeaba. Adica, da, i-o bag pe gat. Apoi ea sta cumintica o vreme, nu sufla, nu zice nimic si apoi pleaca. Si mai tarziu nitel, calc pe pastila prin casa. Am gasit de-a lungul vremii la pastilute, ca am ajuns sa cred ca pisica mea va deschide in curand o farmacie cu stocurile pe care le face. Este atat de isteata, incat te face sa juri ca nu se poate sa nu o fi inghitit. A invatat sa mimeze chiar inghitirea propriu-zisa. Mai ales ca o si gadil pe gat, in timp ce ii tin botul inchis, adica nu sunt nici eu chiar incepatoare… Din nou, degeaba. Scena pastilei seamana cu cele din filmele cu spitale de nebuni, iar metodele ei se pare ca se imbunatatesc de la o pastila la alta…cam jenant sa te faca pisica pe fata, asa, dar trebuie sa ma recunosc invinsa. Totusi, eu nu renunt…e si maine o zi, deci alte cateva runde de lupte grele, eventual chemat vecinii in ajutor, incantatii, rugaminti, transpiratie…o intreaga aventura. Urmate de cautatul pastilei prin colturi si reluarea operatiunilor.

Reclame

Romania pitoreasca – sezon nou

Am fost sa vizitez catelusii mei dragi si necajiti, pe care i-am cazat cu mari eforturi in curtea unui nene din Domnesti. Pe nenea nici nu-l cunosteam personal, altcineva tot din Domnesti s-a ocupat de toate  ”formalitatile’ si spagile necesare.  Am rasuflat usurata si am decartat tot ce a fost nevoie, fiindca nu erau deloc in siguranta aici. Vestea si mai buna este ca intre timp, deja am stapani pentru 2 dintre  cele 3 jucarii vii. Imediat ce isi termina tratamentul vor pleca la casutele lor.

Asadar, am fost azi sa-i vad, sa le duc mancare si sa ma joc cu ei. Am plecat cu gandul ca merg la Domnestiul de care stiam eu, localizat pe harta dincolo de prelungirea Ghencea. Dar, ce sa vezi, m-am inselat si m-am pomenit asternuta la drum spre alt Domnesti. Unul in Giurgiu. Drumul a fost o adevarata calatorie initiatica, pe axa Berlin, pardon, Jilava-Sintesti-Cretesti. Pentru cine inca nu stie, asta e un fel de creme de la creme. O aventura decorata exclusiv cu castelasele specifice, cu turnulete, pagode, tencuieli si garduri fanteziste nevoie mare, pazite de dulai cat niste mamuti, ai caror pui sunt in schimb aruncati pe un camp din Sintesti si calcati zilnic de masini…cui sa-i pese? traim in Romania pitoreasca…genul de loc in care nu-ti doresti sa intri, si in niciun caz per pedes sau seara. Doamne fereste de combinatia dintre cele 2…genul de loc in care puradeii de 8-9 ani se dau pe ulita cu meleurile din dotarea fericitilor parinti, care la randul lor au scos bani din munca cinstita, vanzarea fierului vechi. Are mult fier Romania pitoreasca, ce noroc…

Sa revin totusi la catei; sunt niste scumpi si parca deja arata mai bine, dar dupa inca 3 saptamani-o luna abia se vor vedea cu adevarat rezultatele tratamentului. Avem pe inventar un baietel, Sefu’, cel mai curajos si cel mai putin afectat de demodecie, (probabil de aici vine si indrazneala lui) si 2 fetite timide si dragute foc, la care se vad cel mai bine caracterele specifice de schnauzer. 2 bombonici. Una dintre ele se va marita tot prin Domnesti, se pare ca a picat cu tronc cuiva chiar din seara in care a aterizat. Mi se pare firesc 🙂 Sa vedem cine va fi norocosul care o va adopta si pe lucky number 3. Imi doresc sa fiu chiar eu, dar sa vedem ce inginerii reusesc sa fac in sensul asta…