Totul e contextual

Un detaliu folosit in afara contextului = manipulare. Toata lumea stie, sau macar a auzit asta pana acum. Dar asta nu e valabil doar in media, ci oricand, oriunde. Totul este contextual, nu exista 2 situatii la fel si orice detaliu, pentru a fi inteles, trebuie analizat impreuna cu ansamblul din care face parte.
Ca sa poti ‘vedea’ cu adevarat ceva, de multe ori e necesar, musai chiar, sa te dai cu 2 pasi in spate, nu in fata, cum ar putea sa para logic. Degeaba iei lupa si te uiti la fiecare milimetru din ceva ca nu stii unde incepe si unde se termina, ce forma are, ce este mai exact. Eu, poate chiar mai mult decat altii, sunt omul imaginii de ansamblu; am nevoie de ea ca de aer ca sa procesez orice. Din fericire pentru mine, am avut intotdeauna o buna capacitate de a vedea rapid ‘tabloul’ Mi s-a intamplat cateodata, ce-i drept, sa-mi scape unele mici detalii, nu pentru ca le-as fi neglijat, ci fiindca am dat mai multa importanta tabloului decat tusei finale. Nu zic ca e bine asa, sigur ca detaliile conteaza, intotdeauna, dar cred si insist asupra faptului ca a intelege un lucru e intotdeauna un proces complex si care tine de mai multi factori, inclusiv unii care tin de sfera subiectivului. Probabil ma repet, stiu ca am mai zis toate astea, dar cateodata, la un anunit interval, revin asupra unor lucruri, poate mai mult ca mi le amintesc mie si sa reiterez concluziile, care nici de data asta nu s-au schimbat.

Reclame

Showul continua…

Ca sa nu cumva sa plece oamenii la casele/oile/pisicile lor, media bombardeaza in continuare cu ce poate, pe unde poate. Ca doar o data l-am omorat si noi pe osama si acum suntem gata-gata sa ne vedem de ale noastre si sa iasa de pe agenda zilei muult, mult prea repede.
Asadar, pe facebook, virusii mascati in clipuri sangeroase colcaie cu atata ferocitate, ca au ajuns si la televizor, iar presa scrisa, indiferent pe unde ar fi ea scrisa, ni-l scoate in fata mai nou pe omar, fiul cel terorizat (doh!) de marele terorist, cum e el saracul scarred for life si inclinat catre golaneala, de la prea multe privatiuni in copilarie…si cum nu poate el nici macar sa faca un smen cinstit, ca nu are lumea incredere in el. Doamne, ce soarta. Imi da o lacrima. Ma scuzati, ma duc sa plang in perna. Ne re-citim si maine, ca si maine e o zi si trebuie sa fiu odihnita psihic.

Cea mai buna meserie din lume

Eu credeam ca detin secretul, dar vad ca il mai stiu si altii si il inoculeaza copiilor inca de la varste foarte fragede. Nu de alta, dar am auzit astazi urmatoarea discutie, in autobuz (ca dovada ca ma aflam in autobuz!) intre tata si fiu. Fiu care s-a dovedit a avea etatea de 5 ani (niciodata nu e prea devreme pentru a absorbi sfaturi esentiale de viata).

Tatal: deci, fiule, tine minte, rentier, asta e cea mai buna meserie din lume!

Copilul: ce face?

Tatal: nimic! sta si incaseaza bani!

Mare adevar grait-a. Rentieri cred ca vrem sa ne facem toti, mai devreme sau mai tarziu, singura problema e ca inca nu am auzit de vreun targ  de joburi pe nisa asta. Dar si daca aflu, un lucru e sigur: o sa tin informatia pentru mine!

Am rezolvat-o si p-asta

Gata, frate, s-a rezolvat totul. Asa, brusc si dintr-o data, fara pic de preludiu, mi ti l-au killerit pe bietul bin laden. Isteria asta seamana, dar mai si depaseste, frenezia procesului si executia (silita) a ceausestilor. Acelasi mod de operare, dar inca si mai disperat, si mai penibil. Iar acum americanii se imbata de fericire, fac bai de multime (unii cu altii) si se bucura de zici ca au castigat la fotbal. Acum, daca vestea asta ar fi reala, omul cu un dram de minte, sau macar cu un dram in minus de naivitate, ar cam trebui sa aiba o criza de tahicardie…ei, nimic. E revelion.

Acum, eu zic asa: daca tot l-au linistit pe capul rautatilor, radacina tuturor relelor din lume, americanii mai au doar 2 lucruri simple de facut. 1) Sa ne demostreze ca individul chiar e existat si be), daca a existat, sa il scoata din apa (buna asta cu apa) si sa demonstreze ca e chiar el mortul impricinat. De parca ar avea cineva in buzunar vreo mostra de ADN facuta cadou de bin laden la revelionul trecut. Ma rog, detalii. Eu propun, ca tot a trecut 1 mai si a mai picat si duminica, sa iesim si noi la o bauta ceva, ca avem ce sarbatori! Sa traiasca! Pardon.

1 mai pisicesc

Daca ieri a fost catei day, am zis ca azi sa-i fac o bucurie pisoiului si sa-l scot si pe el nitel din casa. Fiind nascut si cresut la bloc, nu a scos nasul dintre pereti niciodata intr-un an de zile. Asa ca pentru inceput am achizitionat un rucsac pentru pisici – o inventie extrem de practica. In loc de cusca grea, incomoda si neprietenosa, pisicul se aseaza confortabil (teoretic) intr-un rucsac similar cu cele pentru copiii mici, care se poarta in fata. Are un decupaj cu fermoar in partea din fata si un carlig montat pe un elastic in interior, care se prinde de ham, asa incat sa nu poata sari afara. Asadar, asta presupune si o pisica inhamata in prealabil, deci azi i-am cumparat si ham. Desi am cumparat cel mai mic ham posibil, el fiind slabanog, tot i-a fost mare, chiar si dupa ce l-am strans cat am putut. Dar am zis sa risc si sa incerc totusi o scurta iesire, sa simta si el primavara mai de aproape.

Si uite-asa, am iesit cu pisicul in lume. Cred ca prima trauma a fost liftul, care l-a agitat. Apoi, o data iesit afara, bucuria cred ca durat vreo 2 minute maxim, dupa care a decis sa se ascunda cu totul si si-a bagat capul in cel mai inghesuit colt al rucsacului si nici ca l-a mai scos de acolo, oricat am incercat eu sa il extrag cu forta si sa-i prezint ba o buruiana, ba un copac, ba chiar am incercat sa-i cunostinta cu o pisicuta absolut superba, la care blegul nici n-a vrut sa se uite. Ea in schimb era geniala, daca mai stateam nitel o bagam si pe ea intr-un buzunar. El in timpul asta s-a tot sucit pe acolo si a facut niste rotiri la 360 de grade de vreo 2 ori, asa ca m-am speriat ca se strange de gat  si ne-am intors. A zbughit-o drept in sifonier si s-a ascuns acolo, semn ca nu i-a facut nicio placere cadoul meu de 1 mai. Asta e, va trebui sa-l obisnuiesc, sigur o sa inceapa sa-i placa, data viitoare il scot in parc si il plimb ca pe catel, ca oricum i-am luat si lesa asortata 🙂