Am si eu o problema

Bine, mai multe. Una dintre ele,  de fapt mai degraba o opinie, cred ca reusit sa supere pe cate unii-altii. Asta si pentru ca parerile mele au obiceiul de a fi foarte transante, ba chiar virulente, la nevoie.
Am vazut zilele trecute pe strada o machineta din aia in miniatura pentru care nu se cere permis si mi-am adus aminte si de oful asta. Frate, cum adica? E pe un drum public? Da. Atunci cum sa il lasi sa zburde fara permis? Cum adica fara sa aiba habar nici de cele mai elementare chestii? Ce, adica nu poti sa omori pe careva cu una d-aia? Ba cum de nu. Sa mearga cu ea la el in curte. Atat. Asigurare oare se face pentru glumele alea? Sau nici pagube nu pot produce, de inofensive ce sunt?  Si atunci, de nervi, am plusat si am zis ca eu as cere permis si pentru biciclete, in cazul in care vor sa mearga cu ele pe sosea, ceea ce teoretic nu e voie, ca le-au facut pseudo=piste. Bine, vreti pe sosea, bun, dar cu permis. Ca toata lumea de pe sosea. De scuterase nu mai zic; si role, eventual. Orice iese de pe troutuar. Triciclete, skateboard, adidasi cu role 🙂

Si cu asta, mi-am amintit de o alta durere a mea, la care nu renunt si tot gasesc eu pana la urma pe cineva  sa ma ajute cu lobby la Politia Rutiera: as cere o categorie separata de permise pentru masini peste o anumita capacitate + CP. Pentru ca, la modul cel mai serios, nu poate nimeni sa afirme ca un Veyron se conduce ca un Golan. Logan, adica. Trebuie sa ai niste notiuni de pilotaj, nu de tras drezina. Si ce, nu exista destui bolizi prin Bucuresti? Cati vrei. Majoritatea ‘pilotilor’ au max 20 de ani si inca nu au aflat care e stanga si care e dreapta. Sa stiti ca stanga e aia la care se punea ceasul. Sau aveti ceas la telefon?

Atat, multumesc. Ma culc, sunt foarte obosita.

 

 

Reclame

Bine am revenit in Romania!

Ca asa un dor mi-a fost…numai astazi, de exemplu, in decurs de 10 minute, mi s-au intamplat 2 chestii, de nu reusesc sa-mi dau seama care m-a socat mai tare. Prima: ajung la metrou, Eroii Revolutiei, si ce vad? Ce credeti ca mai abandoneaza romanul verde? Nu aveti cum sa ghiciti intr-o mie de ani, asa ca va zic direct: o rata maidaneza, cu ratuste cu tot, mici-mici. Biata fiinta se tot invartea haotic, disperata probabil dupa un loc mai ferit de innoptat, iar boboceii o urmau continuu, in formatie, cum fac ei…Stateam si ma intrebam, siderata, 2 lucruri. Cum naiba a fost posibil asa ceva, care putea fi contextul? Cineva a incercat sa vanda rata cu boboci cu tot, asa, pe marginea drumului, ca doar nu eram in targ? Nu a vandut-o si  lasat-o acolo? Cum? CUM??? Si apoi, ce sa fac? ce naiba sa fac in asemenea situatie, ce sa zic si cui? Sa sun la o asociatie de protectia animalelor? Cred ca numai de rata nu mai au timp, la cate au pe cap…cum stateam eu asa perplexa si incercam sa procesez, niste oameni mai intreprinzatori, sau mai degraba prinzatori, deja cautau o cutie sa-i prinda, sa-i duca acasa…tare mi-e teama ca la ora asta, cineva  toaca varza…mi se face rau!

Ajung acasa, in fata blocului, si scotocesc prin geanta dupa chei. Cum stateam eu asa, nevinovata in aer liber, pe antebratul meu aterizeaza o pleasca de lichid. Ma uit si constat ca e galben. Ma ia capul. Pare neverosimil, dar apoi imi amintesc ce am vazut cu 1o minute mai devreme si recalculez rapid sansele. Duc mana la nas sa miros. Ei bine da. Sa nu aveti dubii, ca nici eu nu mai am. Un alt fel de welcome home, cine dracu te-a pus sa te intorci?! Da…atat am avut sa va transmit pe ziua de azi. Eu zic ca ajunge.