Ce de capacitati!

Am citit si eu ieri despre proaspatul „scandal” de la Capacitate si m-am crucit: e incredibil la ce grad de inteligenta a ajuns tineretu’ din ziua de azi. Era vasazica o fraza care i-a pus in cap, din ce am retinut eu era ceva de genul: „ceea ce ma jeneaza este dificultatea rasfoirii” si intrebarea era de care propozitie este subordonata. Aaa, si era grila, ca sa fie totul clar. Si cica nu s-au prins mititeii ca era subiectiva, s-a revarsat un val de proteste, copilasi. parinti grijulii si chiar profesori de romana s-au panicat. Motivul: era ambigua =)) Dar cel mai mult mi-a placut explicatia unei profe de romana (o fi avut si ea elevi de la meditatii in examen care au picat cu gratie): cica nu poti sa le ceri unor tanci de 14 ani (!) sa stie dom’le ce e aia „jeneaza”, sau ce e aia „rasfoire” =)))). Da, asa, de unde sa stie asa cuvinte…ei cel mult poate au auzit de browsing. Vaiii, Doamneee…pai nu stiam ca s-a bagat examen de capacitate si la scoala ajutatoare…au dreptate si ei…sa-i lasa in pace, au dej destule probleme, e clar…

Reclame

On the radio

Am facut de curand o constatare:  se pare ca la unele posturi de radio se traieste in anii ‘9o. Adica, nu s-a schimbat nimic-nimic. Ce mergea atunci de rupea unda-n paispe, merge si acum cu acelasi succes naucitor. Sunt aceiasi ascultatori, care iubesc de atata amar de vreme in acelasi mod, aceiasi gigei/gigele, cuvintele si ovatiile curg la fel, emisiunile cu „dedicatii” ar putea redifuzate fara sa sesizeze nimeni, baietii care le citesc cu entuziasm neobosit si-ar putea lua si o pauza binemeritata de inghetata. Playlisturile suna si ele tot la fel…am descoperit insa si mici diferente: de exemplu, se pare ca acum, pe 3SE ii cheama Smiley.

Pe scurt, exista se pare o tipologie umana fascinanta, incremenita in timp…ca intr-un cub de gheata…sau te pomenesti ca astia or fi copiii alora care se iubeau on air acu’ 15 ani? Daca se transmite genetic bugul, e grava treaba. Parca imi si imaginez scena cand un cercetator britanic va identifica gena responsabila cu dedicatiile. Sper sa aiba bunul-simt s-o extirpe.

Cine nu se uita la euro 2012?

Eu. Il boicotez, ca asa e moda acum, nu? Motive s-ar gasi mai multe si pe mai multe paliere. Pentru cine are ochi de vazut si citit sau cap de priceput, sunt motive solide. Si mai ales, pentru cine mai are nitica solidaritate umana sau un strop de compasiune uitata intr-un colt, pe etajera.

A inceput intai cu protestul iubitorilor de animale, aia cativa care au ramas pe intreaga planeta, oripilati de atrocitatile produse cu ocazia si in cinstea acestei manifestari, care in conditiile astea nu vad ce legatura mai are cu spiritul sportiv.

Si apoi, ar mai fi ceva, sau cineva, poate isi aminteste cineva de Iulia Timosenko? Ei bine, gagica e in continuare in arest, dupa metodele clasice comunistoide. Stati linistiti, nu o sa moara taman acum, ca le dauneaza la imagine, da’ pe urma…Fiica ei, insa, Evghenia, a mostenit spiritul de luptator si se zbate pentru viata si dreptatea mamei ei. Sigur, asemenea teme de discutie nu o sa  gasiti nici daca dati cu tunul prin presa din Romania, nici macar prin partea aia care pretinde ca a facut dus de dimineata. Asa ceva poti afla doar daca, macar din cand in cand, mai arunci un ochi de control printr-o revista straina, ca de exemplu batranul Paris Match. Sa vezi  ce se intampla in lume, in lumea reala. Ei si, o sa ziceti, bine ca esti  tu mica si proasta si nu te uiti, ce conteaza? Tot restul lumii se uita. Pai, nu e chiar asa. Ca uite, Angela Merkel nu se uita. Stiati? Si nici baiatu’ asta nou, Francois Hollande, nu se uita. Ce parere aveti acum?

Ce-i cu anul asta?

Anul asta cred ca a reusit sa scoata din sarite pe toata lumea. Ma refer in special la aspectele profesionale. Ma rog, nu stiu la altii cum o fi, dar in agentii bate un vant ciudat, asa, cam din toate partile 🙂 E foarte multa munca, pare ca nu se mai termina, dar intr-un spirit haotic, obositor,  zapacitor si frustrant. Parca nu e cum ar trebui, parca rezultatele nu sunt pe masura eforturilor, ai senzatia ca te invarti in cerc, unii nu pricep chestii, altii poate au obosit prea tare sa le explice, altii nu au rabdare, altii nu stiu ce sau cum sau cand vor. Toata lumea trage tare si totusi nimeni nu pare fericit…

In fine, am informatii de la tanti Urania (uraa!) ca dupa jumatatea asta a anului, a carei coliva o vom manca in curand, cica o sa fie mult mai bine! Or sa se lege toate  mai cu rost, o sa vedem luminita si incununarea tuturor zbaterilor…si…o sa fim mai veseli, ce mai! Eu una abia astept. Sa vina! Pana una-alta, vine weekendul si am niste treaba…

Cum au facut radlerul praf

Prima data nici nu am vrut sa gust, am zis ca n-are rost: inca o mizerie care face berea de ras, cu gust de detergent de vase. Pana la urma am gustat. Pana la urma am si cumparat. Am descoperit ca nu e bere cu arome aiurea, ci o limonada foarte bine facuta si racoritoare, cu un usor hint de bere. O bautura placuta, numai buna sa inlocuiasca apa pe timp de vara! 🙂 La asta contribnuie si faptul ca nu e deloc prea dulce, gretoasa, si cica ar fi  facuta cu fructoza in loc de zahar ordinar, ceea ce ar explica de ce e asa light & fresh.

Aproape ca daduse dependenta, cand, ce sa vezi, a disparut din toate magazinele. Concomitent cu isprava asta, comunicarea agresiv-isterica ma loveste in moalele capului-capului din toate partile. Pe toti peretii, in reviste, pe autobuze, pe fruntea mea, peste tot. Tot orasul s-a acoperit de lamai, si Gina Pistol s-a acoperit de lamai, doar rafturile magazinelor nu s-au acoperit. Excelenta strategie, mixul de marketing trebuie sa fi inclus insa un alt P decat ala care vine de la distributie, dar poate nu s-au prins ei 🙂