La multi ani si de la mine, Ecco!

Ziua mea tocmai s-a imbunatatit simtitor de cand am primit un voucher de 20% la Ecco, pantofii mei preferati din universul cunoscut. Gand la gand, cum ar veni, ca tot citeam pe blogul Cristinei Bazavan azi dimineata despre ei. Si ea se declara mare fana si o cred pe cuvant, chiar daca postul avea legatura cu aniversarea lor de 50 de ani. De altfel, si tombola la care am participat si eu era tot cu aceeasi ocazie. Si chiar nu ai cum sa nu devii fan pe viata, o data ce ai incercat macar o singura pereche.   Dau dependenta, pur si simplu.

Cam atat am avut de spus pe ziua de azi, chiar daca am vreo 3 muste de cititori, tot simteam nevoia sa urez si eu „la multi ani!” Ecco, din toata inima si fara nicio legatura cu voucherul, ma jur!

Reclame

Romanii sarbatoresc

Suntem mereu deschisi larg catre adoptia  de sarbatori de pe alte meleaguri, cu conditia sa putem vinde ceva, pe persoana juridica, sau sa ne imbatam, pe persoana fizica. Nu e vorba deci de deschidere catre alte mentalitati, orizonturi culturale si alte prostii, ci doar de gasit pretexte. Noroc ca majoritatea ne convin. Am luat mai intai Valentine, marketingul a zis doamne-ajuta si a ajutat. Cu ocazia asta ne-am amintit si de Dragobete si l-am scuturat si pe el de praf (oare cati ii stiu totusi semnificatia, ma intreb). Pe urma Halloween (mai bine era Helloween, dar anyway) – dar nu am infiat si partea in care merg copiii dupa bomboane, ci doar aia  in care se costumeaza adultii in ceva kinky si beau pana devin pervy. Si am mai luat si de la altii, st Patrick, ca doar curge berea la fix, oktober fest e practic vreo 2 luni/an si cate si mai cate…

Eu am o singura nelamurire: cum se face totusi ca niciodata nu i-a trecut prin cap cuiva sa adopte si mult trambitata Ziua Recunostintei? Probabil pentru ca aia e prea linistita si nu e de betie, nici de cadouri nu poate fi vorba, deci ce naiba sa facem cu ea? Mie una mi se pare ca e singura care chiar are un miez si care ar merita nitica atentie. Sunt absolut convinsa ca fiecare dintre noi avem multe motive sa zicem, vorba aia, merci (ca intotdeauna se poate mai rau) si nici macar nu realizam asta. Poate daca vin americanii si ne spun cum sa analizam lucrurile si cum sa  gasim perspectiva corecta, reusim. Si chiar cred ca ne-ar ajuta sa nu ne mai plangem atata de mila, vesnic. Una din trasaturile noastre de natie care mi-e tare antipatica e tocmai asta…napastuiti ceva de speriat, niciodata capabili sa  vedem partea pozitiva si sa combinam nitica demnitate cu nitel optimism. Eu m-am hotarat, ma apuc de sarbatorit. Si evident, ca un monarhist declarat, voi sarbatori si 10 mai, asta intr-un context (usor) diferit.

Sa stergem praful

Anul asta a venit caldura mai repede, prin urmare si eu m-am trezit mai repede din hibernare si am zis sa mai sterg praful de pe blog. Mai devreme am incercat acelasi lucru cu geamurile si rezultatul a fost dezamagitor, prin urmare m-am intors la butoane, ca e mai sigur pentru mine. 

Asadar, pregatiti-va ficatii, ca voi reincepe sa imprastii otrava pe aici in scurta vreme…