Ce de capacitati!

Am citit si eu ieri despre proaspatul „scandal” de la Capacitate si m-am crucit: e incredibil la ce grad de inteligenta a ajuns tineretu’ din ziua de azi. Era vasazica o fraza care i-a pus in cap, din ce am retinut eu era ceva de genul: „ceea ce ma jeneaza este dificultatea rasfoirii” si intrebarea era de care propozitie este subordonata. Aaa, si era grila, ca sa fie totul clar. Si cica nu s-au prins mititeii ca era subiectiva, s-a revarsat un val de proteste, copilasi. parinti grijulii si chiar profesori de romana s-au panicat. Motivul: era ambigua =)) Dar cel mai mult mi-a placut explicatia unei profe de romana (o fi avut si ea elevi de la meditatii in examen care au picat cu gratie): cica nu poti sa le ceri unor tanci de 14 ani (!) sa stie dom’le ce e aia „jeneaza”, sau ce e aia „rasfoire” =)))). Da, asa, de unde sa stie asa cuvinte…ei cel mult poate au auzit de browsing. Vaiii, Doamneee…pai nu stiam ca s-a bagat examen de capacitate si la scoala ajutatoare…au dreptate si ei…sa-i lasa in pace, au dej destule probleme, e clar…

Reclame

Cine nu se uita la euro 2012?

Eu. Il boicotez, ca asa e moda acum, nu? Motive s-ar gasi mai multe si pe mai multe paliere. Pentru cine are ochi de vazut si citit sau cap de priceput, sunt motive solide. Si mai ales, pentru cine mai are nitica solidaritate umana sau un strop de compasiune uitata intr-un colt, pe etajera.

A inceput intai cu protestul iubitorilor de animale, aia cativa care au ramas pe intreaga planeta, oripilati de atrocitatile produse cu ocazia si in cinstea acestei manifestari, care in conditiile astea nu vad ce legatura mai are cu spiritul sportiv.

Si apoi, ar mai fi ceva, sau cineva, poate isi aminteste cineva de Iulia Timosenko? Ei bine, gagica e in continuare in arest, dupa metodele clasice comunistoide. Stati linistiti, nu o sa moara taman acum, ca le dauneaza la imagine, da’ pe urma…Fiica ei, insa, Evghenia, a mostenit spiritul de luptator si se zbate pentru viata si dreptatea mamei ei. Sigur, asemenea teme de discutie nu o sa  gasiti nici daca dati cu tunul prin presa din Romania, nici macar prin partea aia care pretinde ca a facut dus de dimineata. Asa ceva poti afla doar daca, macar din cand in cand, mai arunci un ochi de control printr-o revista straina, ca de exemplu batranul Paris Match. Sa vezi  ce se intampla in lume, in lumea reala. Ei si, o sa ziceti, bine ca esti  tu mica si proasta si nu te uiti, ce conteaza? Tot restul lumii se uita. Pai, nu e chiar asa. Ca uite, Angela Merkel nu se uita. Stiati? Si nici baiatu’ asta nou, Francois Hollande, nu se uita. Ce parere aveti acum?

Am scapat!

Pentru vreo cateva zile, mi-a fost teama ca nu voi mai apuca sa vad niciodata autostrada aia de peste soseaua giurgiului, care ar fi trecut peste capul meu, direct. Una din ele, desigur, fiindca eu imi imaginam asa, ca niste brate de caracatita, care se incolacesc peste toate punctele cardinale. Nu stiu de ce m-am stresat, am uitat de cine sunt inconjurata. Scumpii mei concetateni, mult prea multi la numar, voteaza cu cine se aseamana. Doar nu era sa stea sa asculte la umflatul ala de Plesu sau mai stiu eu cine le spune lor cu cine sa voteze. Nu, frate, lasa ca stim noi.

O singura posibila problema se iteste peste orizontul bituminos: zvapaiatul ala de Nicusor s-a infipt in coasta megalomaniaca si cred ca are de gand sa strice niste socoteli, ca am auzit ca sta bine cu artimetica. Nu stiu ce sa mai cred…vom trai si vom vedea. Poate la alegerile viitoare.

Luna preferata

Pentru ca a inceput luna iunie si una din preferatele mele, am zis sa mai sterg si eu praful de pe blog. Pana una-alta, trebuie sa fac un mic rezumat al celor mai importante fapte de vitejie din luna mai, care nu a trecut deloc degeaba.

 

In primul rand, Ioana a lansat in cel mai elegant si eficient mod albumul ei de debut. Asta a fost pe 5 mai, la salonul oficial al Senatului. Lansarea a iesit perfect, toata lumea care conteaza a fost acolo sa o felicite pentru album, dar si pentru tinuta evenimentului. Toata familia, bineinteles si Cornelia Ardelean Archiudean, care a si cantat, doamna Maria Butaciu, o draga sustinatoare si admiratoare a Ioanei, producatori de televiziune, producatorul muzical al albumului, dl Paul Stanga…specialisti in domeniu, profesori de la Scoala de Arta…ce mai, cum spuneam, toata lumea care conteaza 🙂 Felicitari  si de pe blog, Ioana, nu ca nu ai sti deja ce si cum!

Albumul se numeste, foarte inspirat de altfel, „Cant sa-mi stampar inima” si imediat ce aflu in ce retele e distribuit, o sa dau sfoara in tara. Ce-i drept, nu m-am grabit cu informatia, ca de, eu l-am primit si deja il stiu pe de rost, sunt gata pentru urmatorul 🙂 Glumesc, o sa mai treaca ceva timp pana la urmatorul, acum avem de promovat prima reusita!

Al doilea subiect de luat in seama pe agenda lunii mai a fost nasterea societatii civile in Bucuresti 🙂 Intr-adevar, s-a petrecut acest eveniment…prin faptul ca un independent pe bune, nu independent stil Oprescu, a reusit sa isi depuna candidatura la Primarie. Si asta nu e tot. Pe langa traditionalii visatori, idealisti, fraieri cum li se mai zice in popor, i s-au alaturat o multime de lideri de opinie, din multe domenii, in special online-ul, avangardist cum il stim. Bineinteles ca m-am alaturat de la inceout eforturilor gastii de fraieri, la care mi-am intuit instant apartenenta. Bineinteles ca de data asta ma duc la vot duminica. Si nu mai vreau sa aud pe nimeni, din putinii  bucuresteni ramasi in Bucuresti, ca nu voteaza, ca nu au cu cine. Gata cu scuzele! Bagati voturi la Nicusor Dan!

 

Si cum suntem deja in iunie, luna cu zilele cele mai lungi, e cazul sa ajung si eu la zi. O sa ma intorc curand, deci!

Fu si Lara Fabian

Ca de la un concert mare la altul, asa se pare ca mi-am propus sa scriu. Sa nu obosesc.

Vasazica, a mai trecut un concert fooarte asteptat. A inceput cu o ora intarziere romaneasca 100% si a continuat…prea putin, pentru asteptarile mele. Ce-i drept, o ora si jumatate e cam normal pentru un astfel de concert, dar eu am avut senzatia ca a trecut mult prea repede, suspect de repede.

Si daca scoatem din ecuatia concertistica faptul ca in prima jumatate a cantat oarecum la relenti (in niciun caz slab, dar parca sufletul nu ii era acolo), faptul ca, zice Ioana, se simtea un piculet ragusita (eu nu m-am prins), faptul ca la sonorizare s-a produs o  dubiosenie care a amplificat pana la exasperare sunetul unui instrumentel de percutie (fasaia atat de tare, ca aproape acoperea vocea), cu ce mai ramanem? Ramanem cu o fiinta superba, de o sensibilitate imensa si de o modestie de neinteles pentru mine. Adica, sunt atatea toape al caror orgoliu nu putea sa le mai incapa si care stralucesc mult mai tare, inclusiv in conturi, doar pentru ca ELE au decis asa, in timp ce EA se multumeste cu un coltisor de glorie, in umbra unei,  sa zicem Celine, care nu e altceva decat un baietel care canta pentru premiul intai (+bani)…nedrept.

Eu atat am avut de raportat de la acest eveniment…pentru ca a fost cu siguranta un eveniment, sufletesc in primul rand, pentru cine mai poseda organul de simt necesar.