Si a fost si RHCP

Cam demult, dar acum binevoiesc sa ma exprim fata de acest eveniment, ca de, a fost un eveniment. Chiar si numai dupa locatie si cei aproape 50.000 de spectatori agitati. Cu siguranta o buna parte dintre ei erau acolo doar pentru ca auzisera ca e cul. Dar si daca ii scadem, tot raman o multime care chiar stiau unde se afla. Tot e bine.

De placut mi-a placut, desi nu m-as numi vreun mare fan. Suficient cat sa stiu majoritatea pieselor si sa imi si placa vreo cateva. Restul, merg de-o topaiala, cand te loveste cheful. Concertul in sine nu a fost nici lung, nici spectaculos, nici surprinzator. Iar Kiedis a cantat slab la inceput, urcand inspre bine pe masura ce se apropia de final. Toate ca toate, dar de auzit s-a auzit PROST. Nu imi dau seama daca de vina era some technical shit sau asta e acustica arenei nationale, dar…pacat. Care, de altfel, trebuie sa recunosc ca e impresionanta. M-a cam luat nitel ameteala cocotata sus-sus la peluza. Chiar si asa, nu imi pare rau ca m-am dus si am continuat [si] astfel lunga mea traditie concertistica si de altfel, nu mi-a parut niciodata rau, fiindca orice concert e un eveniment in sine, iar muzica live, o tratatie pe care merita sa ne-o oferim de cate ori avem ocazia.

Reclame

Si a fost si Gaga

Fuse, fuse si se duse si Lady Gaga de pe plaiurile mioritice. Eu nu pot sa comentez concertul, pentru simplul motiv ca nu  am fost. Recunosc, nu m-am inghesuit sa dau banii, dar daca arunca cineva cu o invitatie spre mine, sigur ma duceam. As vrea sa ii comentez insa nitel pe comentatorii ei neobositi. La fel ca si comentatorii sportivi de  care am vorbit anterior, (sunt de fapt aceleasi persoane, fara indoiala, niste multi-experti, multi-talent), si astia s-au nascut critici muzicali, psihologi muzicali, capsomani muzicali. Fiindca e controversata si se imbraca in fleici (ce ar mai dezbraca-o, sa le puna in tigaie!), inseamna ca e proasta, lipsita de talent, nula si neavenita. Daca ii iei la bani marunti, or sa spuna ori ca nu le place muzica ei, ca e „prea comerciala” (haha, cred ca astia la ei acasa asculta doar concerte de pian, sunt sigura), ori ca, vezi doamne, asta nu stie sa cante, de aia se imbraca fistichiu si fara chiloti, sa distraga atentia (astia n-au urechi).

Insa cel mai tare m-a distrat recent violenta si spumegareala care au  cuprins-o pe tanti Madonna din cauza de Gaga. Se pare ca mamaia scandalosului muzical nu mai are loc sub soare de zvapaiata asta tanara. Si tipa, urla, injura si  se da cu fundul ei musculos de pamant, facandu-se de rasul curcilor. Dar eu cred ca babette nu se oftica in halul asta doar pentru ca s-a mai nascut inca un geniu d-asta intr-ale marketingului muzical dus la extrem, care pare ca ii copiaza reteta din tinerete. Eu cred ca de fapt motivul pentru care arde (uite cum arde) e ca de fapt asta mica a lu’ Gaga mai are  ceva in plus, ce ei i-a lipsit intotdeauna: niste voce!

O data la 4 ani

O data la 4 ani ma umplu de nervi. De fiecare data se repeta acelasi scenariu, cu aceiasi actori, in aceleasi conditii. Olimpiada, vasazica. Cel mai mare eveniment sportiv, cel mai greu test, dar si cea mai mare onorare pentru un sportiv. Chiar si numai pentru a putea sa ajunga acolo, a muncit de s-a rupt, poate chiar la propriu. Daca e in echipa olimpica, e deja invingator. Si apoi concureaza, da totul si poate mai si scoate medalii. Pentru el, pentru gloria lui muncita si ras-muncita, poate pentru antrenori, poate pentru inca 2-3 oameni care merita. Parintii, poate.

Si atunci e momentul in care se trezeste din letargie corul de tristi care stau acasa. La tv, sau nici macar acolo, unii nici macar nu se obosesc sa se uite, ca poate e un serial, ceva, pe care il urmaresc cu religiozitate, dar se pun in tema cu rezultatele a doua zi, citind in metrou titlurile. Si se pun pe emis deseuri: ca aia n-au luat nimic, cum e posibil, ce nasol, ne-au facut de ras, si puturoasele alea au luat doar bronz, pai alta data luam aur clar, ce, noi suntem de altceva? Aia s-a multumim cu argint, de lene, si a naibii vaca nici macar n-a votat, ea era ocupata, frate, sa ia amaratul ala de argint, mare rahat! Si vaai, ce putine medalii am luat, rusine alora. Totul e pentru ei. Toata munca, insuficienta dupa opinia lor avizata, era destinata pentru nimic altceva decat a gadila nitel orgoliul lor de primate betive, medaliile sunt de fapt ale lor, fraier cine nu s-a prins,  pentru marele merit de a se fi  nascut in aceeasi tara, intamplator. Lor li se cuvine totul si li se pare normal sa latre orice despre oricine, ca doar ei l-au trimis acolo sa-i reprezinte si uite, l-au facut de ras, pentru 30 de secunde, cat ii tine memoria sa se oftice.

Dragi telespectatori purtatori de opinii purulente, sunteti o adunatura de pulifrici patetici, pacat doar ca spartul semintelor nu va fi niciodata sport olimpic, ca sa poata si altii sa va comenteze voua performantele. Acum ca se mai incheie un ciclu olimpic, voi va veti intoarce la ce stiti mai bine, whatever that is, iar ei, sportivii olimpici, se vor ascunde iar de ochii vostri vigilenti si vor incepe deja pregatirea asidua pentru urmatoarea data cand veti avea  ocazia sa ii luati peste picior, cu tupeu. Jenant!

Ce de capacitati!

Am citit si eu ieri despre proaspatul „scandal” de la Capacitate si m-am crucit: e incredibil la ce grad de inteligenta a ajuns tineretu’ din ziua de azi. Era vasazica o fraza care i-a pus in cap, din ce am retinut eu era ceva de genul: „ceea ce ma jeneaza este dificultatea rasfoirii” si intrebarea era de care propozitie este subordonata. Aaa, si era grila, ca sa fie totul clar. Si cica nu s-au prins mititeii ca era subiectiva, s-a revarsat un val de proteste, copilasi. parinti grijulii si chiar profesori de romana s-au panicat. Motivul: era ambigua =)) Dar cel mai mult mi-a placut explicatia unei profe de romana (o fi avut si ea elevi de la meditatii in examen care au picat cu gratie): cica nu poti sa le ceri unor tanci de 14 ani (!) sa stie dom’le ce e aia „jeneaza”, sau ce e aia „rasfoire” =)))). Da, asa, de unde sa stie asa cuvinte…ei cel mult poate au auzit de browsing. Vaiii, Doamneee…pai nu stiam ca s-a bagat examen de capacitate si la scoala ajutatoare…au dreptate si ei…sa-i lasa in pace, au dej destule probleme, e clar…

On the radio

Am facut de curand o constatare:  se pare ca la unele posturi de radio se traieste in anii ‘9o. Adica, nu s-a schimbat nimic-nimic. Ce mergea atunci de rupea unda-n paispe, merge si acum cu acelasi succes naucitor. Sunt aceiasi ascultatori, care iubesc de atata amar de vreme in acelasi mod, aceiasi gigei/gigele, cuvintele si ovatiile curg la fel, emisiunile cu „dedicatii” ar putea redifuzate fara sa sesizeze nimeni, baietii care le citesc cu entuziasm neobosit si-ar putea lua si o pauza binemeritata de inghetata. Playlisturile suna si ele tot la fel…am descoperit insa si mici diferente: de exemplu, se pare ca acum, pe 3SE ii cheama Smiley.

Pe scurt, exista se pare o tipologie umana fascinanta, incremenita in timp…ca intr-un cub de gheata…sau te pomenesti ca astia or fi copiii alora care se iubeau on air acu’ 15 ani? Daca se transmite genetic bugul, e grava treaba. Parca imi si imaginez scena cand un cercetator britanic va identifica gena responsabila cu dedicatiile. Sper sa aiba bunul-simt s-o extirpe.