Locuri de pierzanie prin Bucuresti

Ma vad nevoita sa continuu si astazi digestia dupa ospatul pantagruelic savarsit ieri, intr-un loc de taina. Se pare, cel putin, ca e de taina, pentru ca am observat ca putinii care stiu de el prefera sa-l tina secret. Poate pentru ca e mic si le e frica sa nu ocupe nechematii, necunoscatorii si nerecunoscatorii cele cateva mese. Sau poate pentru ca totul se face acolo, inclusiv painea si taiteii din ciorba, si daca ar fi plin, probabil servirea ar dura enorm.

Eu totusi, asa ghiftuita, ma simt generoasa si m-am gandit sa va povestesc despre acest loc de pierzanie a sufletului si a siluetei. Noi l-am descoperit acum niste ani buni, la 2 Mai, unde tineau o terasa pe plaja, cu delicatese gen salata de vinete divina, ciorba de gasca (de vis, zic cunoscatorii) si cate altele. Ne-am interesat daca ii gasim si in Bucuresti, ca asa ceva nu scapi din vedere usor. Am aflat ca da si am bagat bine la cap. Se numeste asadar Casa Bana, pentru ca exact asta si este. O casa. Casa familiei Bana, culmea coincidentei. O prezenta gastronomica exagerat de discreta pe harta ‘ieselilor” bucurestene, in totala disonanta cu impactul capodoperelor care ies pe usa bucatariei, gatite chiar de doamna Bana.  Ascunsa pe strada Nastase Pamfil 32 (zona Stefan cel Mare), in spatele unui gardut rosu care nu prevesteste nimic si cu o firma la poarta cu doar doua initiale, isi asteapta clientii obisnuiti sa faca traseul si cu ochii inchisi.

Ca sa fim bine intelesi, sa va spun mai bine ce NU veti gasi acolo: mancare exotica (pentru asta exista destule locuri bune), mancare italieneasca (si pentru asta va pot recomanda altele), fructe de mare, picolite fotomodele si chelneri veniti de pe vase de croaziera, decoruri fancy cu tablouase considerate de amatori drept arta, toalete mai mari decat o sufragerie de bloc. De fapt, mai este o singura chelnerita, care oricum se descurca de minune , baia e minuscula, iar gradina care e de fapt curtea casei e decorata doar cu plante ornamentale, Superbe, de altfel, pe multe dintre ele le-am mai vazut doar in Grecia. Plus vita-de-vie, copacei fructiferi si cate si mai cate flori.

Daca insa vreti sa mancati delicatese cu adevarat homemade, proaspete si delicioase, incepand de la o zacusca extra-picanta!!, o salata de icre de stiuca, ciorba de cocos, care nu e atos si are taitei de casa, friptura de miel care nu e berbec (la timpul asta), chateaubriand, tot felul de placintele  si cate si mai cate, atunci e cazul sa spargeti circuitul asta inchis si sa le treceti pragul. Nu veti mai pleca prea curand, decat eventual prin metoda rostogolirii de la masa.

Aaa, inca ceva: acolo am baut prima data bere frantuzeasca. Daca as fi stiut, poate nu comandam, dar are un nume ales strategic, Fisher, care n-a dat-o de gol. Insa am fost foarte surprinsa: vine in niste sticle foarte simpatice si este excelenta, pe onoarea mea de bautor de bere. In schimb, la capitolul vin, puteti merge cu maxima incredere pe mana vinului casei. Care si el e al casei cu adevarat, nu al casei altora. Sa ne fie de bine!

Reclame