Noaptea muzeelor

Voi unde ati petrecut [-o]? Eu una am ales cea mai inedita si uber-cool, dupa gustul meu, optiune: Cimitirul Bellu. Atmosfera chiar a fost speciala, monumentele sunt de vazut si pe lumina, insa. Si pe indelete. Dar o noapte ‘oficiala’ in cimitir este un eveniment in sine, pe care nu-l regret deloc. Si nici nu eram singura ciudata care ar fi stat ore in sir, era o multime de lume cu gusturi la fel de excentrice. Daca te indepartai suficient de grupurile turistice, aveai sansa sa ramai singur in intuneric printre cruci si monumente, in tacere deplina. Mai inspre intrare insa, o tanara strapungea aerul curat si parfumat de vegetatia implacabila cu triluri de opera. Probabil singura muzica potrivita, de altfel. Iar aleea principala de la intrare, tivita cu sute, poate mii de candele rosii, arata fabulos. Singurii care nu se incadrau in peisaj erau niste indivizi cam prosti si cam beti care au insistat sa faca o plimbare cu dricul. Paznicul care a cedat si s-a apucat sa-i plimbe aluneca printre alei vizibil jenat si ii tot ruga macar sa nu mai rada. Ma rog.

In fine, daca in cazul celorlalte muzee, nu reuesesc sa gasesc motive pentru care ar fi mai interesante noaptea decat ziua, in cazul astuia, e destul de clar 🙂 Asa ca, daca se mai face si la anul, o sa repet experienta!

Reclame