Am si eu o problema

Bine, mai multe. Una dintre ele,  de fapt mai degraba o opinie, cred ca reusit sa supere pe cate unii-altii. Asta si pentru ca parerile mele au obiceiul de a fi foarte transante, ba chiar virulente, la nevoie.
Am vazut zilele trecute pe strada o machineta din aia in miniatura pentru care nu se cere permis si mi-am adus aminte si de oful asta. Frate, cum adica? E pe un drum public? Da. Atunci cum sa il lasi sa zburde fara permis? Cum adica fara sa aiba habar nici de cele mai elementare chestii? Ce, adica nu poti sa omori pe careva cu una d-aia? Ba cum de nu. Sa mearga cu ea la el in curte. Atat. Asigurare oare se face pentru glumele alea? Sau nici pagube nu pot produce, de inofensive ce sunt?  Si atunci, de nervi, am plusat si am zis ca eu as cere permis si pentru biciclete, in cazul in care vor sa mearga cu ele pe sosea, ceea ce teoretic nu e voie, ca le-au facut pseudo=piste. Bine, vreti pe sosea, bun, dar cu permis. Ca toata lumea de pe sosea. De scuterase nu mai zic; si role, eventual. Orice iese de pe troutuar. Triciclete, skateboard, adidasi cu role 🙂

Si cu asta, mi-am amintit de o alta durere a mea, la care nu renunt si tot gasesc eu pana la urma pe cineva  sa ma ajute cu lobby la Politia Rutiera: as cere o categorie separata de permise pentru masini peste o anumita capacitate + CP. Pentru ca, la modul cel mai serios, nu poate nimeni sa afirme ca un Veyron se conduce ca un Golan. Logan, adica. Trebuie sa ai niste notiuni de pilotaj, nu de tras drezina. Si ce, nu exista destui bolizi prin Bucuresti? Cati vrei. Majoritatea ‘pilotilor’ au max 20 de ani si inca nu au aflat care e stanga si care e dreapta. Sa stiti ca stanga e aia la care se punea ceasul. Sau aveti ceas la telefon?

Atat, multumesc. Ma culc, sunt foarte obosita.

 

 

Reclame

Politia Rutiera – un pic mai bine pentru mine!

Tocmai ce-am primit de la politia rutiera frumusete de mail – cu subiectul din titlu. Ar fi cazul sa mentionez ca este spam – dupa toate regulile acceptabile, dar nu si dupa parerea lor. Caci iata ce scrie in disclaimer: Acest serviciu de alertare prin intermediul e-mail-ului este unul exclusivist (sic!) care se adreseaza doar persoanelor care s-au inregistrat ca membri sau care au trimis mesaje catre www.politiarutiera.ro .

Evident, cheia intregii tarasenii se afla la final. Intr-adevar, intr-un moment de suava naivitate, am trimis un mesaj in care ii rugam sa solutioneze o problema. Inutil sa mai spun ca n-am primit in veci nicio urma de raspuns. In schimb, m-am pomenit cu un mail prin care sunt anuntata cu mandrie ca au binevoit in fine sa puna niste tipizate online, sa nu mai mearga lumea sa stea la coada ca sa ia o bucata de hartie. Vasazica, raspuns nu primesti daca folosesti formularul de contact, in schimb te pomenesti inregimentat cu forta in baza de date, fara sa fi existat barem vreo aluzie in acest sens, daramite sa te fi inscris de bunavoie. Ma rog, probabil se bazeaza pe faptul ca lumea nu se va apuca sa reclame politia. Ma rog, in general sa reclami ceva a devenit o actiune fara rost, asa ca in acest caz nici macar nu mi-ar fi trecut prin minte.

Oricum, frumos lucrat, finut nevoie mare. Numai de la politie nu te astepti sa primesti spam, dar iata ca se poate. E aproape amuzant, nici nu poti sa te superi macar. Mai ales daca vrei sa mai ai carnet. Apropos, sa stiti ca mailul incepe cu „draga prietene” – deci eu si politia rutiera suntem la toarta! Buna treaba, mie-mi convine:)

La caftul care a rasarit e-o cale atat de scurta

Dintre toate nastrusniciile pe care le-a copt Politia Rutiera de-a lungul timpului, una singura m-a speriat de-a dreptul. Si cand zic speriat, vreau sa zic speriat. E vorba de decizia aceea simpatica de a lasa micile tamponari la cheremul intelegerii partilor. Imi imaginez ca nu poate fi decat rezultatul faptului ca politaii s-au acrit definitv de la cate flegme, paruieli si schimburi de mame trebuie sa fi arbitrat pana acum. Si atunci au zis: caft vreti, na-va caft, dar pe noi nu ne mai frecati la sapca.

Ma infior la modul cel mai serios cand ma gandesc ce val de pericole te pandesc, daca doamne fereste dai peste vreun psihopat cand ti-e lumea mai draga. Ce balamuc, ce delir general trebuie sa mai iasa, o data zgubiliticii lasati sa-si caute dreptatea cu obisnuitul levier de sub scaun sau traditionala bata de baseball din portbagaj. Doamne pazeste!

Daca a asistat cineva pana acum din onorabilii cititori la o astfel de solutionare amiabila, il rog sa dea amanunte de la fata sparta a locului. Ma roade o curiozitate bolnavicioasa.