Am rezolvat-o si p-asta

Gata, frate, s-a rezolvat totul. Asa, brusc si dintr-o data, fara pic de preludiu, mi ti l-au killerit pe bietul bin laden. Isteria asta seamana, dar mai si depaseste, frenezia procesului si executia (silita) a ceausestilor. Acelasi mod de operare, dar inca si mai disperat, si mai penibil. Iar acum americanii se imbata de fericire, fac bai de multime (unii cu altii) si se bucura de zici ca au castigat la fotbal. Acum, daca vestea asta ar fi reala, omul cu un dram de minte, sau macar cu un dram in minus de naivitate, ar cam trebui sa aiba o criza de tahicardie…ei, nimic. E revelion.

Acum, eu zic asa: daca tot l-au linistit pe capul rautatilor, radacina tuturor relelor din lume, americanii mai au doar 2 lucruri simple de facut. 1) Sa ne demostreze ca individul chiar e existat si be), daca a existat, sa il scoata din apa (buna asta cu apa) si sa demonstreze ca e chiar el mortul impricinat. De parca ar avea cineva in buzunar vreo mostra de ADN facuta cadou de bin laden la revelionul trecut. Ma rog, detalii. Eu propun, ca tot a trecut 1 mai si a mai picat si duminica, sa iesim si noi la o bauta ceva, ca avem ce sarbatori! Sa traiasca! Pardon.

Reclame

La bal, nu la spital

Dupa ce anul trecut am ratat revelionul mascat de la Silver Church, anul asta am reusit sa fiu mai pe faza. Asa ca mi-am pus costumul de pirata cap-de-mort si m-am prezentat, nu inainte de a marca cei 200 roni, din timp. O sa va spun, pe scurt, ce a iesit. Pentru cine n-are rabdare, versiunea si mai scurta: a fost bine.

Ce mi-a placut:

– Se vede ca s-au straduit cu organizarea, lucrurile au fost gandite cu cap, culmea. Barul deschis a fost foarte deschis, mancarea inca mai era destula si spre dimineata, n-a fost nevoie sa ne batem si sa ne smulgem perucile pentru paharul de sampanie festiva, chiar si biletele de intrare au fost destepte, sub forma de carduri.

– Muzica. Foarte buna selectia, am dansat muult si cred ca toata lumea s-a simtit foarte bine, dupa cum se arata. Nici scurtele si putinele momente de animatie n-au stricat deloc, n-or fi fost ele cine stie ce spectaculoase, dar fetele si mai ales baiatul spanzurati de draperii si cercuri au fost indelung pozati (bine, chiar si de mine).

– Conceptul in sine de bal mascat cred ca e mult mai interesant decat orice sedere in jurul vreunei mese sau orice asa-zisa petrecere fara cap si coada. Daaar…

Ce nu mi-a placut:

– Conceptul cel bun de bal mascat a cam fost lasat sa moara, saracul, cu zile, fiindca nu a fost suficient dezvoltat, iar omuletii, lasati de capul lor, s-au comportat tot ca la ei in sufragerie si nu a mai fost asa de interesant pe cat ar fi putut.

– Costumele. In afara de subsemnata, una bucata zeita Hera, o Alba ca Zapada, o Minnie Mouse (cat am retinut), in rest, cam toate femeile erau la fel: cum spuneam, ca pentru revelionul din sufragerie. Ba mai mult, din motive care imi scapa, au vrut majoritatea sa treaca drept divele anilor ’40 (bine, unele ’20, sa fim drepti) si au sfarsit prin arata aproape identic. Barbatii in schimb s-au dovedit mult mai creativi. Asta e o veste buna. In general.

– LACOMIA. Totul ar fi putut fi super si micile neajunsuri ar fi ramas mici neajunsuri si atat daca nu s-ar fi lacomit, romaneste. Adica, a fost mult prea multa lume pentru o astfel de petrecere. Ca sa se simta toata lumea bine si civilizat, ar fi trebuit sa fie cam cu vreun sfert mai putini, cred. Nu aveai loc sa te desfasori, nu aveai unde sa sprijini un pahar, o farfurie deja ridica probleme logistice grave, de genti nu mai vorbim. Si cel mai nasol a fost cu scaunele, fiindca pur si simplu nu aveai unde sa te odihnesti, decat eventual la toaleta, daca aveai noroc (!)

 

La multi ani!