Trebi recente

Pentru ca in ultima vreme nu am mai avut pic de tragere de inima sa share-uiesc nimic din ce am mai facut/fac/voi face si ce s-a mai petrecut, am zis macar sa mai pun cateva poze de la niste spectacole recente ale Ioanei. Nu de alta, dar ele, spectacolele, chiar au avut loc si partea cea mai buna e ca se mai pregatesc si altele. Asadar, in ordinea aparitiei, avem Sala Dalles si Parcul Titanii.

P.S.: ceva misto, via Simona Tache, proaspat luat de pe blogul ei. Mi-a placut, asa ca am dat mai departe : http://www.simonatache.ro/2010/08/16/prostul-de-internet/

spectacol Sala Dalles, Bucuresti
spectacol Sala Dalles, Bucuresti
spectacol Sala Dalles, Bucuresti
spectacol parcul Titanii
spectacol parcul Titanii
spectacol parcul Titanii
spectacol parcul Titanii
spectacol parcul Titanii
Reclame

Tehnica aflarii in treaba

Am fost ieri la spectacolul aniversar al Mariei Butaciu. Nu centenar, dar jumate. Nu am sa comentez acum spectacolul in sine si nici participantii. Pentru ca mi-e lene. In schimb m-am apucat voiniceste de scris manata de alt zor.

Nu oi fi fost eu – inca – la prea multe spectacole de gen, dar la cele la care am fost am observat un punct comun. Ingrijorator si absurd. Desi organizatorii si producatorii respectivi au o tona de experienta si au mai produs poate zeci de spectacole pana acum, se pare ca inca nu au aflat lucrul esential. Si anume ca orice spectacol se construieste pornind de la PUBLIC. Or din ce am vazut eu pana acum, publicul saracul e fix ultimul pe lista de griji a organizatorilor. Nu inteleg de ce le place sa se afle in treaba; pentru cine se fac de fapt aceste spectacole? Care e rostul lor pe lume? Doar sa satisfaca niste orgolii? Si finalitatea care mai e atunci?

Publicul ba e tratat ca un navalitor nedorit de care trebuie sa ne aparam si sa-l izgonim, chiar daca l-am invitat in prealabil – la M.A.I, fie e uitat cu totul – la SRR. Adica nu ne punem problema daca vine cineva, cati, cum, unde. Nici daca e cazul sa mai facem invitatii sau sa facem mai multa promovare. Vasazica doamna Butaciu a aniversat 50 de ani de cariera. La Sala Radio. Sala Radio a fost aproape pustie, spectacolul parand mai mult  o reuniune de familie, cu cativa prieteni, in sufragerie. Pacat de sala imensa, renovata si amenajata cu gust. Cum s-o fi simtit femeia aia? Cum s-or fi simtit invitatii ei cand au intrat pe scena si au vazut ca sufla vantul in sala? Nasol. Pacat.

Ne-am pregatit!

Gata cu afisele, gata cu repetitiile, gata cu invitatiile. Maine e spectacolul. The spectacol. The debut of Ioana Maria Ardelean. Oficial! 😀

E foarte foarte important, pentru ca e primul, pentru ca e cu Ansamblul Ciocarlia – care daca mai are nevoie de prezentare, promit un post ulterior  – si pentru ca…well, pentru ca abia il asteptam. Fiindca stiu sigur ca este doar inceputul dintr-un sir lung si fericit. Mi-am dorit foarte mult sa invit toata suflarea, dar din pacate nu am cum. Bilete nu s-au pus in vanzare, e cumva cu ‘circuit inchis’, invitatiile sunt numarate cu zgarcenie, iar presa, well, presa e alta mancare de peste. Desi ma apucasem sa convoc lumea, m-am oprit la timp, deoarece nu prea am voie; fiind evenimentul M.A.I, ei sunt singurii care taie si spanzura la ei in ograda. Dar vor fi si alte spectacole si atunci invitam pe toata lumea, promit!

Am niscaiva emotii, dar sa nu ma spuneti Ioanei, ca incepe sa se agite. Eu n-am voie sa ma agit, trebuie s-o dez-agit pe ea. Oricum, sunt emotii pozitive, e de fapt mai mult o stare de nerabdare si curiozitate, amestecata cu bucurie. Nu-mi fac griji pentru glasul ei foarte bun si bine lucrat, nici pentru piesa foarte reusita si repetata indeajuns cu orchestra, de altfel toti au felicitat-o si au fost incantati. Daca ar fi sa insist cu grijile, mi-as face griji de cateva lucruri: sa nu se agite prea mult inainte, sa stea naframa cum trebuie, sa se auda bine (in sala, dar si ea pe ea, pe scena), sa aiba oamenii timp sa-i dea florile pe scena, inainte de piesa urmatoare:) Ah, de abia astept! O sa fie bine, am zis!

Evident, o sa va povestesc totul, apres. Si va arat si poze. Si va dau sa ascultati si piesa. Siii…gata cu vorba, suntem pregatite!