E criză

Oare le-o fi dat cineva junilor de la Comunicare să numere cuvântul “criză” de pe toate gardurile patriei, aşa cum a tot apărut el de mai bine de un an încoace? Probabil că nu, ar fi prea sadic, nu le-ar ajunge tinereţea şi Excel-ul.

Când mai vioi, când mai mustrător, când mai piţigăiat, când mai baritonal, cuvinţelul a făcut carieră, ce mai! Dar ce ar fi să numărăm şi efectele pozitive? Şi nu mă refer aici doar la binecuvântata ieftinire a maşinilor Second Hand şi a chiriilor la apartamente. Păi ia să ne gândim şi să purcedem a scrie ce găsim.

Manageri fără cojones au prins în fine ocazia să mătrăşească angajaţii pe care nu-i mai puteau înghiţi. Ministere şi alte acareturi veşnic falimentare ale Statului au găsit prilejul ideal să disponibilizeze în neştire. Până şi vieţile sociale parcă s-au aşezat mai altfel, că doar ce motiv mai bun să nu mai ieşi în fiecare weekend cu toţi figuranţii ăia care oricum te umpleau de nervi?

Aşadar, dragi oameni ai muncii, lista rămâne deschisă, nu ezitaţi, că doar ce i-a ţinut pe români în mişcare? Truda, vitejia, ospitalitatea? Asta-i PR in limba de lemn antichizat! Doar hazul de necaz ce ne mai face reclamă. Sunt curioasă ce alte beneficii ale prea tulburatei perioade mai găsim.